LA MULȚI ANI SUA! LA MULȚI ANI ROMÂNIA! 100 DE ANI DE RELAȚII ROMÂNO-AMERICANE NU POT FI TRECUTE CU VEDEREA
Este 4 iulie, Ziua Statelor Unite ale Americii! Mai exact, este Ziua Independenţei Statelor Unite ale Americii. Este ziua în care, în anul 1776, Congresul Continental (cum se numea la vremea aceea organul legislativ american) a adoptat Declaraţia de Independenţă, document de o însemnătate colosală pentru dezvoltarea ulterioară a “Lumii noi”, dar şi pentru istoria ulterioară de aproape 250 de ani a întregii planete.
Ne place sau nu America, îi admirăm sau îi detestăm pe americani, apreciem sau nu politicile duse de administraţiile SUA de-a lungul timpului, configuraţia actuală a hărţii lumii, pacea relativă de pe glob, cu precădere cea din Europa (de aici şi bunăstarea Occidentului, spre care râvneşte şi Orientul, dar şi drepturile şi libertăţile ce tind să devină aceleaşi pentru toţi cetăţenii planetei) se datorează, în bună parte, acţiunii, intervenţiei şi impunerii unor principii şi reguli de către conducătorii acestei mari naţiuni în momentele cruciale ale istoriei ultimului secol al omenirii.
Şi noi, românii, am avut de câştigat de pe urma politicii externe a Statelor Unite ale Americii, manifestată pentru prima oară ca mare putere a lumii în timpul primului război mondial, atât atunci, cât şi ulterior, cu alte prilejuri (chiar dacă uneori am simţit că este împotriva noastră), asupra cărora nu insistăm. Ceea ce vrem să subliniem în aceste rânduri este importanţa pe care au avut-o intrarea în primul război mondial a Statelor Unite ale Americii (după o perioadă de neutralitate, asemănătoare, oarecum, cu a României), dar mai ales discursul din 8 ianuarie 1918 al preşedintelui Woodrow Wilson în faţa Congresului American, concretizat, şi reţinut în istorie, ca fiind al “Celor 14 puncte Wilsoniene”. Printre aceste 14 puncte, din care doar 4 au fost ratificate de Tratatele de pace de la Versailles din 1920 (pentru că multe atingeau şi interesele coloniale ale celorlalte state victorioase, în principal Anglia şi Franţa – pe lângă cele ale Germaniei capitulate), se regăsea şi punctul 10, care proclama principiului autodeterminarii naţionalităţilor şi care prevedea reajustarea frontierelor Austro-Ungariei, lucru care a permis apariţia statelor Cehoslovacia, Austria, Ungaria, extinderea României şi apariţia Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor – viitoarea Iugoslavie. De asemenea, la punctual 11 se prevedea că România, Serbia şi Muntenegrul trebuiau evacuate, teritoriile ocupate retrocedate, iar relaţiile dintre statele balcanice să fie determinate prin înţelegeri bilaterale, acestora urmând să li se ofere garanţii internaţionale pentru independenţa politică şi integritatea lor teritorială.
Pentru cei interesaţi, găsiţi aici întregul discurs al preşedintelui american, de la acea vreme, cu formularea originală a celor 14 puncte.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cele_14_puncte_ale_pre%C8%99edintelui_Wilson
Este de remarcat faptul că acest discurs al lui Woodrow Wilson nu a apărut din senin. Nu a fost doar o sclipire de moment a preşedintelui unei naţiuni ce-şi aroga pretenţii de a deveni lider mondial, ci este o gândire mai veche a acestuia. Astfel, poate puţină lume ştie că, în aprilie 1917, în discursul din Congres, prin care a solicitat proclamarea războiului împotriva Germaniei, Wilson a susţinut implicarea în conflict din necesitatea de a apăra ceea ce este drept, afirmând: „şi ne vom lupta pentru lucrurile pe care le-am avut întotdeauna cel mai aproape de inima noastră: pentru democraţie, pentru dreptul celor supuşi autorităţilor de a avea o voce în propriile lor guverne, pentru drepturile şi libertăţile naţiunilor mici, pentru instaurarea unei domnii universale a dreptului de către popoarele libere acţionând de comun acord, astfel încât să aducă pacea şi siguranţa tuturor naţiunilor şi să facă lumea cu totul, în sfârşit, liberă”.
Credem că aceste afirmaţii i-au dat tărie şi curaj marelui nostru înaintaş, părintelui dr. Vasile Lucaciu, de a trece “Apa cea mare”, alături de alţi patrioţi români, în scopul de a susţine cauza românilor ardeleni în faţa autorităţilor americane, aducând argumente, date şi documente care atestau fără putinţă de tăgadă că România şi românii, cu precădere cei din Imperiul Austro-Ungar, sunt cei mai îndreptăţiţi să beneficieze de aceste noi curente politice mondiale.
De aceea, poate că nu este întâmplător faptul că, anul în care România aniversează Centenarul Marii Uniri, un secol de la constituirea statului naţional unitar român suveran şi independent, coincide cu cel în care şi Statele Unite ale Americii pot sărbători, pe lângă cei 242 de ani de Independenţă, de existenţă statală suverană, un veac de la afirmarea sa ca mare putere politică, economică şi militară a Lumii.
Fie ca generoasele “principii Wilsoniene” să rămână “piatră de temelie” a devenirii viitoare a frumoasei planete numite Pământ, iar în acest cadru, România Centenară să se afirme tot mai mult ca un stat liber, independent, unitar, suveran şi democratic, în care toţi cetăţenii săi, indiferent de naţionalitate, religie, credinţă, sex sau alte “criterii de departajare”, să ducă o viaţă cât mai bună – economică, socială, culturală şi spirituală – aşa cum şi înaintaşii noştri au proclamat-o la 1 Decembrie 1918, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.
LA MULȚI ANI STATELOR UNITE ALE AMERICII! LA MULȚI ANI ROMÂNIA!
