Vorbeam într-o împrejurare cu un om de ținută academică și am convenit că dacă la împlinirea unui veac de la naștere sau moarte nu scrie nimeni despre o personalitate, probabil că acel lucru nu se va mai întâmpla niciodată…

Acesta a fost unul dintre imboldurile de a aminti că azi, 23 martie 2024 se împlinesc 100 de ani de la trecerea la cele veșnice a protopopului onorar greco-catolic Vasile Mureșian (Mureșan). S-a născut la Supuru de Sus în 1843, în familia lui Gheorghe Mureșian, un țăran remarcat în timpul evenimentelor din 1848/1849. A absolvit liceul la Satu Mare în 1864, fiind unul dintre elevii preferați ai profesorului Petru Bran. Se pare că o parte din biblioteca celui care a înființat catedra de limba și literatura română la Liceul Catolic Regesc din Satu Mare a ajuns în posesia sa; în orice caz colecția publicației „Foaie pentru minte, inimă și literatură” pe anii 1854 și 1855 i-a parvenit, ea făcând parte din colecțiile speciale ale Bibliotecii Județene Satu Mare.

A urmat apoi cursurile seminarului Teologic din Gherla, unde a fost coleg cu viitorii preoți din părțile noastre: Demetriu Coroianu jun., și Vasile Pătcașiu. S-a căsătorit cu Ana, fiica parohului din Băița, Ioan Pop (1820-1878), fiind hirotonit în 1869.

După hirotonire a slujit la Asuaju de Sus. A luptat pentru păstrarea caracterului confesional al școlii din localitate, alături de învățătorul Grigore Horotan.

A slujit apoi în parohia Giumelciș, din distr. Valcău Unguresc. S-a remarcat în acești ani prin zelul cu care a strâns ajutoare pentru ostașii români care luptau pentru cucerirea independenței. Tot în acești ani știm că a corespondat cu George Barițiu.

Se va contopi apoi peste patru decenii cu destinul comunității românilor din Săuca, începând din 1883. A fost prezent în 1892 la Viena în delegația românilor memorandiști. Patriotismul lui este dovedit și de activitatea neobosită dusă în ogorul despărțământului Tășnad al „Astrei”. În 1905 a fost numit chiar membru pe viață al acestei prestigioase instituții culturale românești, distingându-se ca un apreciat conferențiar.

În 1881 s-a numărat printre membrii fondatori ai Reuniunii femeilor sălăjene, la Șimleul Silvaniei. A fost unul din membrii de frunte ai băncii „Vulturul” din Tășnad. 

Atașamentul pentru parohie a fost materializat în 1911 prin terminarea lucrărilor la biserica de zid cu hramul „Sf. Apostoli”. Am onorat acel eveniment, cu sprijinul distinsului protopop de Zalău, Valer Părău, cu o lucrare intitulată Centenarul bisericii greco-catolice din Săuca (Satu Mare, Editura Citadela, 2011).

Iar iubirea sa de carte, transmisă fiului său, dr. Virgil Mureșian, am evocat-o într-un articol publicat la Baia Mare, intitulat Mureșian, o familie de apropiați ai cărții din părțile Supurului, „Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, an XVIII, nr. 1-2 (34-35), 2010, pp. 7-13 (în colaborare cu Marta Cordea). La vârsta de 81 de ani, din care 56 de preoție, în 23 martie 1924 s-a despărțit de Săuca dar și de viață.

Acum, la 100 de ani de la acel eveniment trist, înălțăm un gând bun pentru sufletul memorandistului, preot greco-catolic Vasile Mureșianu.

Dr. Viorel CĂMPEAN

https://asociatia-tempora.ro/wp-content/uploads/2024/03/memorandistii.jpghttps://asociatia-tempora.ro/wp-content/uploads/2024/03/memorandistii-150x150.jpgadmintemporaDiversePersonalități ale UniriiVorbeam într-o împrejurare cu un om de ținută academică și am convenit că dacă la împlinirea unui veac de la naștere sau moarte nu scrie nimeni despre o personalitate, probabil că acel lucru nu se va mai întâmpla niciodată... Acesta a fost unul dintre imboldurile de a aminti că azi,...Asociatia Civica Tempora Satu Mare