Cu prilejul Zilei Imnului Național, în 29 Iulie 2019 s-a organizat de către Instituția Prefectului – Judeţul Satu Mare în colaborare cu Biblioteca Județeană Satu Mare, Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud și Asociația Civică „Tempora” Satu Mare, la Cercul Militar Satu Mare un eveniment editorial.

Col. (r) Voicu Șichet a menționat în cuvântul său:

Prea Sfinţia Voastră, domnule prefect, onorate oficialităţi, distinşi invitaţi, dragi sătmăreni,

Astăzi este o zi importantă în calendarul instituţional al ţării noastre, o zi în care fiecare român este dator, cel puţin, să asculte cu smerenie Imnul Naţional, dacă nu poate să-l şi intoneze. Chiar dacă cei mai mulţi dintre noi am fost prezenţi la Ceremonialul oficial din Piaţa 25 Octombrie, îndeplinindu-ne această sfântă datorie, pentru a nu rămâne nimeni nerecompensat, am rugămintea de a ne ridica    în picioare pentru că se cuvine, în mod firesc, ca acest eveniment editorial să înceapă cu intonarea Imnului Naţional „Deşteaptă-te, române!”.

Onorată asistenţă, avem plăcerea ca, de Ziua Imnului Naţional, să găzduim în incinta Cercului Militar de Garnizoană Satu Mare, un eveniment editorial de excepţie, prezentarea a două cărţi deosebite, a doi autori din Cluj, respectiv Bistriţa-Năsăud, care ne vorbesc despre lupta şi jertfa românilor transilvăneni pentru libertate şi unire.

Fiind solicitat să sprijin prezentarea celor două cărţi la Satu Mare, primul meu impuls a fost ca acest lucru să se întâmple într-o zi cu semnificaţie deosebită pentru români. Şi cea mai la îndemână ocazie s-a dovedit a fi Ziua Imnului Naţional, considerând că astfel de date importante din calendarul instituţional al României nu trebuie să treacă într-un mod banal, cu un ceremonial militar şi religios deja consacrat, ci să îi acordăm o altă anvergură, o altă abordare, una culturală, civică şi educativă.

Drept pentru care, salut prezenţa la Satu Mare a doamnei Maria Someşan din Cluj-Napoca şi a domnului Ioan Pintea din Bistriţa, care ne vor prezenta volumele România plai nemuritor. Unire și credință, respectiv Emil Rebreanu, eroul de la GhimeşFăget.

În plus, la sugestia unor colegi, am adăugat evenimentului editorial şi unul artistic, respectiv o miniexpoziţie de pictură având ca tematică Sfânta Cruce, pusă la dispoziţie de către cunoscuta artistă plastică sătmăreană Cristina Gloria Oprişa, pe care vă invit să o aplaudăm. Dacă va dori, mai încolo îi vom oferi posibilitatea să ne spună şi dânsa câteva cuvinte.

Până atunci, Cuvinte de salut din partea oficialităţilor: Prefectul judeţului, dl Darius Graţian Filip, Vicepreşedinte Consiliul Judeţean, Ioan Rus, Viceprimar al municipiului Satu Mare, Doina Feher.

Coborând, metaforic vorbind, de pe Someşul Mic, Doamna Maria Someşan poposeşte azi în urbea de pe Someşul „adevărat”, împlinit, aşa cum în urmă cu 100 de ani s-a desăvârşit şi România Mare, prin intrarea ţinuturilor sătmărene în graniţele sale fireşti. Vine în faţa publicului sătmărean pentru a ne prezenta o carte dedicată unităţii poporului român, unitate în cuget şi simţiri, cum ar zice poetul.

Născută în frumosul oraș de pe Someș, Cluj-Napoca, „capitala Ardealului”, cum este considerată de către multă lume această citadelă a învăţământului transilvan şi românesc, spre care converg an de an tinerii dornici de a-şi clădi un viitor prin ştiinţa de carte, dar şi cu rădăcini în ţinuturile năsăudene, doamna Someşan este absolventă a Facultății de Studii Economice din Cluj-Napoca, membră a Ligii Scriitorilor din România, precum și a cenaclurilor literare: „Radu Stanca” și „Artur Silvestru”.

A activat în structurile informative ale României, trecând în rezervă în anul 2001, după care, printre altele, s-a dedicat scrisului, încercând să transmită contemporanilor şi generaţiilor viitoare câte ceva din experienţa de viaţă a domniei sale. Aşa s-au născut cele 4 volume semnate de dânsa, toate văzând lumina tiparului la prestigioasa editură ALTIP din Alba Iulia şi lansate la Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Pentru cine nu ştie, în acel imobil a avut loc celebrul proces al memorandiştilor din 1894, în sala denumită „Reduta”, pe care am vizitat-o şi noi de curând, fiind cuprinşi de emoţie la gândul că acolo marele Vasile Lucaciu, Ion Raţiu şi toţi ceilalţi au afirmat răspicat doleanţele întregului popor român din Transilvania.

Aşadar, cartea de debut, în 2016: SE POATE ȘI MAI TÂRZIU: PÂNĂ LA CAPĂT, cu o recenzie scrisă de președintele Ligii Scriitorilor din România, Alexandru Florin Țene.

Apoi,  în 2017, AMINTIRI DIN VIITOR. CURAJUL DE A GÂNDI ALTFEL, cu o prefaţă semnată de Gl. bg. (r) Ioan Micheu, în care autoarea îşi prezintă propria experiență de femeie ofițer în Serviciile de Informații de dinainte de 1989.

Anul 2018 a fost mai prolific, apărându-i două volume: DREPTUNGHIUL IUBIRII. ADEVĂR SAU ILUZIE, cu o prefață semnată de Lt. col.(r) Luminița Pop, este o carte care vine în ajutorul părinților adoptatori și a copiilor adoptați, fiind apreciată de către cei ce lucrează în domeniul protecţiei copilului, cu recenzii şi prezentări în revistele Luceafărul, România Literară, Agora Literară și Vitralii.

În fine, a patra carte – ROMÂNIA PLAI NEMURITOR. UNIRE ȘI CREDINȚĂ, pe care s-a ostenit să vină să ne-o prezinte nouă, sătmărenilor, este, după propriile afirmaţii, un dar făcut CENTENARULUI.

Cartea, prefațată de Gl. mr. (r) dr. Nelu Pop-Suceanul, a fost lansată chiar pe 1 Decembrie 2018, în prezenţa a numeroase  personalități clujene, printre care și Înalt Preasfinția Sa Andrei Andreicuț, mitropolitul nostru, fiind bine primită şi beneficiind de cronici favorabile în revistele și ziarele locale.

Volumul este o frumoasă poveste a Unirii celei Mari, dar nu orice poveste, nu un basm, ci o naraţiune bazată pe documente şi mărturii ale celor ce au trăit acele momente astrale ale neamului românesc, îmbrăcată într-un limbaj deosebit, prin catre străbate în fiecare pasaj, sentimentul iubirii de neam şi mândria de a fi român. Mai mult, cuprinde o înşiruire de fapte şi personalităţi care şi-au pus amprenta definitiv asupra destinului românesc al Transilvaniei, de la  primul întregitor de ţară, marele voievod Mihai, până la cei care, după 1918, au pus bazele integrării acestor ţinuturi în rosturile României Mari.

Nu voi intra în amănunte, vă v-a spune, probabil, mai multe autoarea, însă cel mai bine ar fi ca fiecare să urmărească personal firul poveştii prin simplul fapt al citirii cărţii. În special o recomand tinerei generaţii, chiar copiilor, fiind un bun „leac” de implantare în sufletele şi inimile tinere a ideii de patrie, patriotism, dragoste de neam şi ţară…

Voi remarca doar câteva aspecte legate de anumite personalităţi despre care face vorbire doamna Someşan, care au legătură cu Sătmarul.

Astfel, la pagina 40, este amintit un articol al profesorului Eugen Seleş despre Horaţiu C. Deac. Ei bine, dr. Eugen Seleş a fost directorul Liceului de Stat Mihail Eminescu din Satu Mare, primul din România ce poartă numele poetului Naţional, din 1920, până în 1940, practic în toată perioada interbelică, până la Dictatul de la Viena, în urma căruia a fost nevoit să plece în refugiu.

Apoi, la pagina 70 este menţionat Iuliu Coroianu, cel care a redactat efectiv Memornadul din 1892. Acesta este născut la Craidorolţ, azi comună în judeţul nostru, unde are şi un bust.

La pagina 104 se face vorbire despre Pelaghia Roşu, moaţa aprigă din Mărişel care a luptat cu trupele maghiare în revoluţia transilvană din 1848-1849, zădărnicind ofensiva acestora spre inima Munţilor Apuseni. Aceasta are un bust, la fel ca şi Avram Iancu, în satul Marna  Nouă, localitate înfiinţată după primul război mondial prin strămutarea în Câmpia Careiului a mai multor familii de moţi din Mărişel. Prin grija venerabilului şi regretatului colonel Mihai Mareş, fiu al acestui sat, Marna Nouă are şi o lucrare monografică în care lupta Pelaghiei Roşu este prezentată pe larg.

Închei, reiterând invitaţia de a lectura această frumoasă carte scrisă de Doamna Maria Someșan, căreia, recent, i s-a decernat Diploma de Onoare „Întrunirea Cenaclurilor Literare Transilvane”.

Trecem acum la o altă carte, Emil Rebreanu, eroul de la GhimeşFăget, a regretatului profesor IOAN LĂPUŞNEANU, adusă la Satu Mare de pe celălat Someş, Someşul Mare, cu obărşii în Carpaţii Orientali, de către părintele Ioan Pintea, managerul Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc” Bistriţa-Năsăud,.

Autorul s-a născut la 29 septembrie 1937, în Bucureşti, şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Babeş‐Bolyai din Cluj‐Napoca (1963), lucrând ca profesor de limba şi literatura română la mai multe instituţii de învăţământ din judeţul Bistriţa‐Năsăud până în 2005, dar activând, cu multă rodnicie, şi ca publicist şi cercetător al culturii şi spiritualităţii româneşti din Ţara Năsăudului. A fost preşedinte al Filialei Năsăud a Societăţii de Ştiinţe Filologice, metodist al Inspectoratului Şcolar Judeţean Bistriţa‐Năsăud, preşedinte al Filialei Casei Corpului Didactic, preşedinte al Secţiunii literare din cadrul Despărţământului Năsăud al ASTREI şi membru în Comitetul Central al acestei asociaţii.

A debutat editorial în 1988, în volumul colectiv Micromonografie. Liceul „George Coşbuc” 125 (18631988) şi este coautor al volumelor: Cetăţeni de Onoare ai Oraşului Năsăud (2009); Monografia oraşului Năsăud (vol. II şi III, 2009); Dicţionarul culturii şi civilizaţiei populare din Ţara Năsăudului (2009), Năsăudul sub teroarea timpului (2011). A îngrijit, în colaborare, volumul Octavian Ruleanu, Himere din Ţara cu dor, iar postum i‐a apărut volumul Şcoala năsăudeană (2014). A publicat numeroase articole în reviste, ziare şi culegeri. A trecut la cele veşnice la 20 mai 2012, la Năsăud.

Însă, cartea de suflet este Emil Rebreanu, eroul de la GhimeşFăget, publicată în 2011, autorul dedicându-şi o bună parte din activitate cercetării şi documentării vieţii şi activităţii familiei Rebreanu, fiind atras în special de destinul tragic al lui Emil, fratele mult mai celebrului Liviu, după mulţi cel mai mare romancier al literaturii române.

În cadrul Proiectului editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, derulat de Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” Bistriţa‐Năsăud, sub directa îngrijire a managerului Ioan Pintea, a apărut cea de a doua ediţie a volumului, cu un studiu introductiv al conf. univ. dr. Ion Cârja de la Facultatea de istorie din Cluj-Napoca.

În principal, volumul cuprinde scrisori din corespondeţa lui Emil cu fratele Liviu şi cu mama lor, din care rezultă cu prisosinţă zbaterile sale, atât cu greutăţile vieţii, cât mai ales cu situaţia aproape fără ieşire în care s-a aflat pe front după intrarea României în război. Iată un exemplu: Rănile mi s‑or mai vindecat, dar ce‑s acestea pe lângă cele sufleteşti de‑acum? Şi nu mă voi afla bine şi nu voi fi liniştit până durează acest război şi cât mă va mustra conştiinţa că poate chiar eu voi omorî pe… Liviu… (9 septembrie 1916)

De asemenea, sunt mărturii ale celor ce au fost de faţă la procesul sumar prin care a fost condamnat la moarte şi executat la Ghimeş-Făget pentru tentativa de trecere în armata fraţilor săi din Armata română.

Volumul de faţă prezintă şi o cronologie a corespondenţei eroului, dar şi prezentarea portretelor câtorva membri ai familiei Rebreanu, care s-au remarcat în viaţa culturală, dar şi politică a românilor năsăudeni, începând chiar cu părinţii, rezultând că aptitudinile literare şi artistice nu au fost doar apanajul lui Liviu, cel care a reuşit să-şi impună talentul, ci şi al altor fraţi de-ai săi, inclusiv Emil afirmându-se ca un viitor poet de valoare. Din păcate, destinul i-a fost cu totul altul, devenind din posibil autor un cert erou al unui volum deosebit, şi, mai ales, al neamului românesc.

Iată ce afirmă prefaţatorul Ion Cârja, cunoscut cititorilor revistei Eroii Neamului, prin mai multe articole publicate, inscusiv dedicate temei „bunul împărat”: Destinul lui Emil Rebreanu şi sfârşitul său tragic sunt inteligibile într-o perspectivă istorică mai amplă şi dacă ţinem seama de unele repere şi condiţionări suplimentare. Astfel, tentativa unui ofiţer de naţionalitate română din armata austro-ungară de a abandona „steagurile” sub care fusese chemat pentru a trece „la inamic”, de acelaşi neam în cazul de faţă, reprezintă un caz elocvent de redimensionare radicală a loialităţilor, mai exact avem de-a face cu prabuşirea loialităţii româneşti pentru „bunul împărat” şi pentru statul austro-ungar şi replierea fermă a românilor pe direcţia valorilor şi a referinţelor care susţineau propria identitate naţională.

Dar, mai multe despre carte, poate şi depre autor, îl invităm să ne spună domnul Ioan Pintea, nu înainte, însă, de a-i creiona şi Domniei sale câteva repere biografice şi bibliografice, foarte pe scurt, deoarece activitatea literară şi publicistică este foarte vastă, etalarea ei cât de cât completă necesitând mult timp şi nu cred că este cazul aici şi acum.

S-a născut în 26 octombrie 1961, la Runcu-Salvei, absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Babeș – Bolyai Cluj-Napoca, fiind preot paroh la Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” Bistrița. De mai mulţi ani şi mandate deţine funcţia de manager la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud şi de redactor-șef al publicaţiei „Mișcarea literară”. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj.

A debutat în 1972, la 11 ani, în revista Limba și literatura română – seria pentru elevi, iar editorial în Antologia Alpha ’85, Editura Dacia, 1985, Cluj-Napoca. A publicat volumele de poezie:

  • Frigul și frica, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992;
  • Mormântul gol, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999;
  • Grădina lui Ion, Editura Aletheia, Bistrița, 2000;
  • Casa Teslarului, Editura Cartea Românească, 2009 (inspirat de acest volum, regizorul Radu Găină a realizat un documentar cu acelaşi titlu difuzat pe canalele televiziunii naţionale);
  • 50. Poeme alese, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011;
  • melci aborigeni/escargots aborigenes, Editura Charmides, 2013.

De-a lungul timpului a avut contribuţii în/despre, doar selectiv enumerate:

Imnografie creștină, 2 materiale; Convorbiri, eseuri, jurnale, 7 (inclusiv cu părintele Stăniloae şi Nicolae Steinhardt); Ediții îngrijite, 16 (7 ale lui Nicolae Steinhardt); Volume colective de literatură și teologie, 14; Traduceri, 4. A obţinut 11 premii literare (selectiv), printre care şi unul al revistei Poesis din Satu Mare. Despre cărţile sale s-a scris elogios în mai multe volume şi reviste de specialitate, autori fiind personalităţi importante ale literaturii, culturii şi spiritualităţii româneşti. A fost inclus în mai multe dicţionare şi antologii literare şi a colaborat la circa 30 de reviste de cultură din ţară şi străinătate. S-a remarcat şi în Gazetărie, contribuind la fondarea, editarea şi reeditarea, încă din anii studenţiei, a unor publicaţii literare şi teologice, în unele având rezervate rubrici permanente.

Pe scurt, o personalitate deosebită a culturii şi spiritualităţii româneşti, nu doar a Bistriţei şi Năsăudului, ci şi a Transilvaniei şi a întregii Românii. Ne bucură nespuns prezenţa Domniei sale în mijlocul nostru, şi-i mulţumim pentru aceasta, fiind nerăbdători să-i ascultăm expunerea. Părinte, vă rog!

Mulţumim celor doi invitaţi speiali pentru prestaţiile deosebite şi-i mai aşteptăm la Satu Mare.

De asemenea, mulţumim Instituţiei Prefectului Judeţului Satu Mare pentru că a inclus în programul zilei acest eveniment cultural, Bibliotecii Judeţene Satu Mare, personal doamnelor Lacrima Teocan şi Paula Horotan, manager, respectiv director, pentru sprijinul acordat şi mai ales pentru că au fost de acord să derulăm prezentarea cărţilor în altă locaţie, precum şi comenzii Garnizoanei Militare Satu Mare pentru că ne-a găzduit în acest frumos lăcaş.