Preasfinţia Voastră, distinse oficialităţi,

onorabilă asistenţă, dragi sătmăreni,

Poate că în aceste momente deosebite ar trebui să mă limitez doar la vorbele „Bătrânului Naţiei”, Badea George Pop de Băseşti, rostite acum 100 de ani la Alba Iulia, parafrazându-l şi dânsul pe dreptul Simion: Acum slobozeşte Doamne pe robul tău, că văzură ochii mei Monumentul Eroului Necunoscut ridicat în centrul Sătmarului!

Însă, cum eu nu am vârsta celor două mari personalităţi istorice, sper ca Cel Prea Înalt să mă învrednicească să mai rămân printre semeni o vreme, pentru a contribui, cu umilele mele puteri, la ridicarea altor altare de recunoştinţă pentru jertfa şi sacrificiile înaintaşilor care ne-au lăsat moştenire o ţară mare, frumoasă şi bogată, dar, mai presus de toate, independentă, suverană şi condusă după principiile moralei creştine.

Daţi-mi voie deci, să spun câteva cuvinte!

Pentru început, în numele d-voastră, al tuturor sătmărenilor, prezenţi sau nu la acest eveniment, permiteţi-mi să mă adresez, în primul rând, celui omagiat în aceste momente: Te salut, brav soldat al ţării mele! Mă închin în faţa jertfei tale şi-ţi spun bine ai revenit acasă, dorindu-ţi, şi dorindu-mi, să nu mai pleci niciodată din Sătmar!

Pentru a ne afla acum, în aceste măreţe momente istorice, eu şi echipa angrenată în proiect am petrecut un an greu, foarte greu, dar frumos. Aproape că nu a fost fază în derularea proiectului în care să nu ne lovim de tot felul de oprelişti, de obstacole, apărute din senin, de parcă cineva ne punea la încercare: ”Vreţi cu adevărat să faceţi asta?!” Chiar dacă încheiam ziua într-un pesimism total, dimineaţa o luam de la capăt, crezând cu tărie în puterea noastră de a răzbate până la final!! Şi, IATĂ, am reuşit!

Dar, ce sărbătorim noi astăzi, aici? Desigur, veţi spune, Centenarul Marii Uniri. Şi aveţi dreptate. Doar că noi îl sărbătorim cu fapte, nu cu vorbe! Ne-am propus şi am militat să facem în aşa fel încât în urma noastră să rămână ceva palpabil, ceva care să poată fi văzut, poate şi admirat, chiar şi la aniversarea Bicentenarului!

Şi ce putea fi mai exemplar în acest sens decât restituirea către comunitatea sătmăreană a unui monument de for public, lăsat nouă de înaintaşi în urmă cu aproape 100 de ani, pentru a marca apartenenţa acestor meleaguri la România Mare, monument care a dispărut în anii grei ai ocupaţiei horthyste, 1940-1944?!

În numele lui Dumnezeu Atotputernicul

Jur

Credinţă Regelui Nostru Ferdinand I

Supunere legilor ţării şi îndatoririlor militare

În orice locaţiune, în timp de pace şi de război!

Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Acesta a fost jurământul celor care s-au jertfit, pentru slava ţării şi întregirea neamului, pe câmpurile de bătălie dintre Mărăşeşti şi Tisa, eroi ale căror sacrificii le cinstim prin reamplasarea acestei statui, operă comemorativă de război.

Aşadar, povestea, pe scurt, a acestui monument:

A fost ridicat la iniţiativa generalului Andrei Butunoiu, comandantul Garnizoanei militare Satu Mare, prin subscripţie publică, fiind inaugurat la 1 Decembrie 1922, într-o atmosferă de mare sărbătoare, chiar dacă manifestările au fost umbrite de faptul că în aceeaşi zi era înmormântat părintele dr. Vasile Lucaciu, unul din artizanii Marii Uniri, cea mai însemnată personalitate ce s-a ridicat din rândul românilor trăitori în Sătmarul milenar. A fost prima statuie de acest fel ridicată pe noua graniţă de vest a României, având menirea de a statornici în conştiinţa tuturor că aceste ţinuturi sunt româneşti şi aparţin în mod firesc de România. Inițial, s-a numit Statuia Soldatului Român, denumirea fiind schimbată chiar de sătmăreni în Statuia Eroului Necunoscut, tocmai ca un semn de respect pentru toți cei ce au murit în Primul Război Mondial.

Sculptor a fost un artist renumit în acele timpuri, Gheorghe Tudor, care a pus în operă un soldat român aflat la final de război, hotărât să lase la o parte arma şi tunica militară, un brav ostaș ce se dezbrăca cu gesturi largi de haina împovărătoare a războiului, ca o descătușare din robie, simbolizând eliberarea, victoria atât de greu obținută! Încovoierea și contorsionarea trupului este creată de artist tocmai pentru a exprima mișcarea puternică, îndârjirea cu care soldatul se debarasează de haina militară, de haina războiului, ca și cum a ar arunca-o pentru totdeauna, ca și cum ar da războiul pentru pace, robia pentru libertate, luptele pentru victorie, reluând truda sa zilnică, menită a căştiga pâinea celor dragi, trudă ce a fost abandonată odată cu chemarea sa la oaste.

După consacrarea sa ca principal monument de for public al municipiului nostru în perioada interbelică, fiind locaţia în care se derulau majoritatea activităţilor aniversar – comemorative sătmărene, în 1939 a fost mutat în Grădina Romei, pentru a face loc amplelor lucrări de reamenajare a zonei, în principal deschiderea actualei artere spre Gară, I.I.C. Brătianu şi Calea Traian. După ocuparea oraşului de către trupele horthyste a dispărut şi din acea locaţie, rămânând posterităţii doar câteva fotografii şi 2 basoreliefuri pe care, cu sprijinul Muzeului Judeţean Satu Mare, al doamnei director Daniela Bălu personal, le-am amplasat şi pe soclul noului monument, acolo unde, firesc, le este locul.

În primii ani ai mileniului al III-lea, au început demersuri pentru refacerea sa, obţinându-se, de către Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” – filiala Satu Mare, o hotărâre a Consiliului local, precum şi promisiuni de sprijin financiar, care au rămas la acel stadiu, în ciuda perindării mai multor primari la conducerea municipiului, invocându-se mereu lipsa fondurilor, dar noi credem că cel mai mult a lipsit determinarea şi ambiţia de a o reface şi repune la loc. Ceea ce, e drept, a presupus multă trudă!

În aceste condiţii, la început de an Centenar, Asociaţia Civică Tempora Satu Mare, după o discuţie cu domnul primar Kereskenyi Gabor şi cu girul celorlalte asociaţii socio – culturale şi patriotice din judeţ, şi-a asumat întreaga responsabilitate pentru ducerea la bun sfârşit a acestui demers, respectiv întocmirea tuturor documentelor pentru eliberarea certificatului de urbanism şi, apoi, a Autorizaţiei de construire, realizarea tuturor lucrărilor, inclusiv turnarea în bronz a statuii şi, foarte important şi determinant în acelaşi timp, obţinerea fondurilor necesare. În acest ultim scop, am promovat un proiect în cadrul Programului Centenar al Consiliului Judeţean Satu Mare, care a fost admis, alocându-ni-se suma de 20.000 Euro. Pentru celelalte aproximativ 40.000 Euro, am apelat la bunăvoinţa sătmărenilor, la patroni şi manageri de firme, la conducători de instituţii, la asociaţii şi fundaţii, în special cele ale rezerviştilor, dar şi la persoane fizice, tuturor adresându-le calde mulţumiri, rugându-vă și pe dumneavostră să-i răsplătiți cu aplauze binemeritate!

Lista tuturor donatorilor se va regăsi în Cartea de Aur a acestui monument, iar celor ce au contribuit într-un mod deosebit, substanţial, la această reuşită a noastră, le-am rezervat o mică surpriză, pe care o voi dezvălui la final.

De ce atâta râvnă pentru refacerea unui monument pierdut? Pentru că el reprezenta vitejia şi curajul, demnitatea şi onoarea, jertfelnicia şi determinarea poporului român de a-şi făuri singur destinul, destin care la acel an astral 1918 a însemnat pentru toată suflarea românescă, de la Nistru până la Tisa şi din Sătmar la Constanţa, Unirea Tuturor Românilor în unul şi acelaşi stat naţional, unitar, independent, suveran şi indivizibil!! Iar prezenţa monumentului în centrul municipiului Satu Mare, acum, după 100 de ani, este chezăşia faptului că aceste ţinuturi sunt şi vor rămâne mereu parte integrantă a trupului sfânt al Patriei noastre, România.

Şi mai este o motivaţie: refacerea şi reamplasarea acestui monument în proximitatea locului hărăzit de înaintaşi, se constituie şi într-o reparaţie de război. Fiind o operă comemorativă de război ridicată în cinstea celor căzuţi în prima conflagraţie mondială şi dispărută în anii celei de-a doua, era de datoria noastră, a generaţiei contemporane ce are fericirea şi şansa istorică de a aniversa Centenarul Marii Uniri, în special a celor ce purtăm sau am purtat haina militară, să facem această minimă reparaţie în onoarea înaintaşilor ce s-au jertfit pentru mai binele nostru!

Pe front merg doar învingătorii!”, aşa şi-au îmbărbătat generaţii de ofiţeri trupele în momente de cumpănă. Iar ei, militarii, chiar dacă uneori neinstruiţi, neînzestraţi, poate chiar flămânzi, sunt cei care s-au bătut cu dârzenie şi curaj. Şi au izbândit! Acum, noi, militarii în rezervă, indiferent de arma din care am făcut parte, aducem mărturie că „ne pasă de ţară”!

Statuia Eroului Necunoscutpe care astăzi, asociaţiile militarilor în rezervă, cu concursul cadrelor active, al administraţiei judeţene, al asociaţiilor culturale, al unor oameni de afaceri şi simpli cetăţeni inimoşi, o redăm oraşului Satu Mare – simbolizează nu numai o rugă pentru eroii neamului, ci şi un model al unităţii şi implicării noastre. Unitate şi implicare, aceasta este deviza noastră în Anul Centenar şi mesajul nostru, al Asociaţiei Civice Tempora, pentru următorii 100 de ani.

Dar, asociaţia noastră a mai transmis un mesaj. Un mesaj introdus în Capsula timpului, zididă sub soclul monumentului. Şi cum ne dorim ca acel mesaj să nu fie găsit şi citit vreodată de cineva, ceea ce înseamnă că speranţa noastră este ca monumentul să dăinuie în acest loc până la sfârşitul veacurilor, vă rog să-mi daţi voie să vă fac cunoscut conţinutul său, pentru ca, totuşi, contemporanii noştri şi generaţiile viitoare să ştie gândurile noastre din acest sublim moment istoric al Centenarului:

HRISOV ÎN MEMORIA TIMPULUI

În Sfânta Zi de Întâi Decembrie a anului de la Domnul 2018, la un veac de la făurirea României Mari, noi, cetăţenii Sătmarului milenar, prin Asociaţia Civică Tempora Satu Mare, ne-am învrednicit, cu voia Celui Prea Înalt, să refacem, să reamplasăm şi să redăm sătmărenilor Monumentul Eroului Necunoscut, simbol şi chezăşie a apartenenţei acestor meleaguri la scumpa noastră Patrie – România.

Fie ca acest Soldat român” să rămână de-a pururi pe locul hărăzit de înaintaşi la 1 Decembrie 1922 şi să vegheze asupra fruntariilor ţării până la sfârşitul veacurilor!

Monumentul Eroului Necunoscut s-a realizat cu sprijin din partea cetăţenilor şi al unor societăţi comerciale din Satu Mare, cu aportul deosebit al:

-Finanţator: ASOCIAŢIA CIVICĂ TEMPORA Satu Mare, reprezentată de colonel (r) Voicu ŞICHET.

-Cofinanţator: Consiliul Judeţean Satu Mare, reprezentat prin preşedinte PATAKI Csaba.

-Arhitect: S.C. NIRVANA STUDIO S.R.L Satu Mare, reprezentată prin arh. Mircea CORODAN.

-Sculptori: Mihai ECOBICI, Bucureşti şi Ovidiu PROTOPOPESCU, Gherla.

-Realizator statuie: S.C.NE&RO INVEST S.R.L. Gherla, reprezentată prin sculptor Romeo PROTOPOPESCU.

-Constructor: S.C. RHC RAL CRIS S.R.L Satu Mare, reprezentată prin Ioan HOTEA.

-Colaborator: Muzeul Judeţean Satu Mare, reprezentat prin director dr. Daniela BĂLU.

Ne plecăm deci cu smerenie frunţile, în această zi senină, pentru slăvirea memoriei celor morţi pe întinsul câmpiilor de luptă, slăvim şi pe cei vii, care ridicându-se deasupra vulcanului de patimi, zidesc temple pentru înălţarea trecutului glorios!

Satu Mare, Colonel (r)

la 1 Decembrie 2018

VOICU ŞICHET

Câte o copie a documentului vor primi toţi cei care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică la realizarea acestui monument – simbol al Sătmarului. Pentru cei al căror aport a fost cu totul deosebit, aşa cu spuneam mai înainte, am pregătit o mică surpriză, respectiv decernarea unor medalii confecţionate special pentru acest moment, având pe avers imaginea statuii, iar pe revers sigla Asociaţiei Civice Tempora şi Logo-ul Centenarului. Pentru a nu prelungi manifestarea noastră, voi spune doar că tabelul cuprinde numele oficialităţilor judeţene şi municipale, ale şefilor instituţiilor din sistemul de ordine publică, siguranţă naţională şi apărare, ale conducătorilor asociaţiilor de rezervişti şi ale celor socio – culturale partenere, ale persoanelor nominalizate în Capsula timpului, precum şi ale celor care au contribuit substanţial, mai ales financiar, la reuşita demersului nostru. Întreaga listă urmează a fi postată pe site-ul asociaţiei noastre, dar şi trimisă spre publicare presei sătmărene, la fel ca prezentul discurs.

Reconstruirea acestui monument reprezintă un vis împlinit, am avut alături oameni ce-şi iubesc cu adevărat ţara şi care au dorit ca şi noi, sătmărenii, să lăsăm o mărturie memorabilă a omagierii Centenarului Marii Uniri!

În final, doresc să mulţumesc oficialităţilor şi structurilor din Garnizoana Satu Mare care au asigurat buna desfăşurare a ceremonialului militar, tuturor celor ce ne-au sprijinit în aceste momente, presei şi televiziunilor locale care au promovat proiectul, şi, în special, frumoşilor tineri voluntari ai Crucii Roşii care poartă cu mândrie Drapelul Naţional ce a acoperit monumentul, precum şi d-voastră, tuturor, pentru participare şi … răbdare!

VEȘNICĂ RECUNOȘTINȚĂ EROILOR NEAMULUI !!!

La mulţi ani, sătmăreni! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla