”Centenarul Marii Uniri, Credință, Rezistență și Istorie Românească”, la Negrești-Oaș
La Negrești-Oaș a avut loc joi, 9 august 2018, simpozionul științific ”Centenarul Marii Uniri, Credință, Rezistență și Istorie Românească”, organizat în cadrul manifestărilor dedicate festivalului ”Zestrea Oașului”. Simpozionul a fost organizat de Primăria și Consiliul Local Negrești-Oaș, Casa Orășenească de Cultură și Muzeul Țării Oașului, în parteneriat cu Academia Română, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului și Protopopiatul Ortodox Oaș.

La simpozionul care s-a desfășurat la sediul Protopopiatului Ortodox Român Oaș au participat zeci de cercetători, istorici, etnologi, preoți, oameni de cultură, personalități marcante ale culturii locale și naționale, care au prezentat lucrări științifice dedicate Centenarului Marii Uniri.

Evenimentul a început la ora 9.00 cu un paus în memoria eroilor neamului, oficiat de PS Timotei Sătmăreanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, în Paraclisul Protopopiatului.

Deschiderea a fost moderată de managerul cultural dr. Natalia Lazăr și protopopul Oașului, pr. Marcel Malanca, care au anunțat că au decis ca sala de conferințe în care a avut loc simpozionul va purta de acum numele Reginei Maria.

În finalul deschiderii, primarul Aurelia Fedorca a acordat plachete aniversare invitaților și tuturor celor care au susținut lucrări în plen.După cuvântul de întâmpinare adresat de primarul orașului Aurelia Fedorca, au fost susținute lucrări în plen de către PS Timotei Sătmărenul, Excelența Sa George Călin, Ambasador cultural Convenția O.N.U. Geneva, drd. Claudiu Degeratu, specialist în cadrul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, dr. Anca-Beatrice Todireanu, muzeograf la Muzeul Municipiului București și președintele Asociației România Culturală.

Lucrările prezentate în plen:

PS Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, titlu rezervat

E.S. George Călin, Ambasador cultural Convenția O.N.U. Geneva, Credința lucrătoare în iubire

Reprezentant al Academiei Române, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, titlu rezervat

Dr. Anca-Beatrice Todireanu, Muzeul Municipiului București, Asociația România Culturală, Regina Maria – sufletul rezistenței românești

Pr. cons. dr. Cristian Ștefan, Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, Contribuția Bisericii Române la Unirea din 1918

Prof. univ. dr. Ion Cuceu, Institutul Arhiva de Folclor a Academiei Române, Cluj-Napoca, Ovidiu Bârlea (1917-1990), o victimă a regimului comunist

Dr. Viorel Câmpean, Biblioteca Județeană Satu Mare, Jertfele românilor sătmăreni în primele luni ale anului 1919

Drd. Claudiu Degeratu, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Studiul regimurilor totalitare și contribuția românească la dezbaterea europeană

Dr. Viorel Ciubotă, Muzeul Județean Satu Mare, Date inedite. Petre Ilea, militant de frunte pentru Unirea din 1918

Arhim. dr. Emanuil Rus, Mănăstirea Bixad, Rezistență prin credință în nord-vestul țării

Drd. Ovidiu-Mihai Hotca, Liceul Tehnologic Ioniță G. Andron, Contribuții ale locuitorilor din Țara Oașului la Marea Unire

Dr. Mihai Dăncuș și Ioana Dăncuș, Muzeul Maramureșului, Din arhiva folclorică a Maramureșului – Scrisorile în versuri cu referire la Primul Război Mondial și Marea Unire

Dr. Ion Botoș, Uniunea Regională a Românilor din Transcarpatia Dacia, Marea Unire și românii din Transcarpatia

Cristian Mareș, Revista de istorie militară Tactica și Strategia, Impunerea României Mari: considerații generale asupra luptelor din 1919 în Maramureș-Sătmar

Drd. Măriuca Verdeș, Universitatea Valahia, Târgoviște, Proiect cultural: 1 Decembrie, cu drag

Dr. Natalia Lazar, Muzeul Țării Oașului, Centrul Universitar Nord Baia Mare, Ion Mușlea, folclorul și etnografia Țării Oașului și destinul nefast al cercetătorului sub comunism

Pr. conf. univ. dr. Paul Adrian, Parohia Sf. Arh. Mihail și Gavril Certeze, Centrul Universitar Nord Baia Mare, Martiriu și eroism creștin: manifestări ale unității de credință și de neamale națiunii române

Dr. Mihai Burcea, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Reprimarea demonstrației muncitorești din 13 decembrie 1918

Voicu Șichet, Asociația Civică Tempora Satu Mare, Cea mai mare personalitate sătmăreană implicată în făurirea României Mari. Evocarea părintelui dr. Vasile Lucaciu în revista „EroiiNeamului”

Pr. dr. Cristian Boloș, Parohia Adormirea Maicii Domnului Satu Mare, Aportul Sfântului Sofronie de la Cioara la păstrarea unității de credință și neam în rândul credincioșilor sătmăreni

Dr. Ilie Gherheș, Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Baia Mare, Centrul Universitar Nord Baia Mare, Vasile Blidaru: de la aura de „haiduc al Codrului” la eticheta de„spion al Occidentului”

Gheorghe Todinca, Muzeul Maramureșului, Contribuția Armatei Române la eliberarea Maramureșului, ianuarie – aprilie 1919

Dr. Corneliu Beldiman, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, dr. Diana Maria Beldiman, Școala Centrală, București, Grupul de rezistență anticomunistă Dabija-Macovei (Munții Apuseni). 70 de ani de la înființare

Dr. Ion Petrovai, Leul de pe Mara „sau un om care a făcut istorie” – dr. Ilie Lazăr

Dr. Aurel Pop, Societatea Istoricilor și Scriitorilor din Sătmar, Părintele Arhimandrit Roman Braga – slujitor al Sfântului Altar din Negrești-Oaș

Conf. univ. dr. Delia Suiogan, Centrul Universitar Nord Baia Mare, Despre unitatea de neam și asumarea unor valori identitare

Drd. Marta Cordea, Biblioteca Județeană Satu Mare, Dr. Augustin Mircea, un artizan al Marii Uniri din părțile Ardudului

Pr. Marcel Malanca, Protopopiatul Ortodox Român Oaș, Tipologii ale martirilor regimurilor totalitariste.

În discursul său Col.(r) Voicu Șichet a spus:

Am afirmat public, în mai multe rânduri, în scris şi la emisiuni televizate, că părintele dr. Vasile Lucaciu este cea mai reprezentativă personalitate care s-a născut ori a vieţuit şi activat pe meleagurile sătmărene. Mai mult, chiar dacă a petrecut puţini ani ai copilăriei (primii 6) la Apa, iar apoi ca preot la Eriu Sâncrai şi ca preot şi profesor de limba şi literatura română la Liceul catolic regesc din Satu Mare, soarta a făcut ca şi ultimii ani din viaţă să şi-i petreacă în străvechea urbe de pe Someş, acolo unde-şi va găsi şi sfârşitul în noaptea de 28/29 noiembrie 1922. Desigur, el este cu prisosinţă şi al maramureşenilor, acolo unde şi-a făurit supranumele de „Leul de la Şişeşti”, dar este şi al tuturor românilor ardeleni ce au visat şi au făurit România Mare, al întregului popor român răspândit astăzi, cu voie sau fără voie, în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.

Această personalitate marcantă de la cumpăna secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, care s-a luptat şi s-a zbătut ca nimeni altul pentru drepturile şi libertăţile românilor din Imperiul Austro-ungar, dar şi pentru ieşirea lor de sub autoritatea „temniţei popoarelor” şi unirea cu fraţii de dincolo de Carpaţi, nu putea lipsi din paginile revistei de cultură şi educaţie patriotică Eroii Neamului, ce apare trimestrial la Satu Mare, începând din octombrie 2009.

La un an de la trecerea în eternitate a părintelui Lucaciu, în cartea sa „Oameni între oameni”, Onisifor Ghibu amintea:
„Astăzi, la un an de la moartea lui, ne-am adunat să slăvim amintirea marelui dascăl al neamului. Căci într-adevăr acesta a fost Lucaciu: dascălul de naționalism al încercatului popor român nu numai din Transilvania, ci de pretutindeni.

În cei aproape 40 de ani de viață publică, el a propovăduit, prin luptele sale pline de o demnitate cu adevărat română, prin suferințele sale suportate cu o nobilă mândrie, încrederea în forțele noastre, credința în dreptatea cauzei noastre și în viitorul de aur al neamului nostru. În adevăr, niciodată în istoria noastră cuvântul și viața unui conducător național n-au pătruns mai adânc în conștiința publică a neamului, ca pilda părintelui Lucaciu. El devenise erou legendar, cântat în cântece de țărani și de copii, ca o figură din poveste. Singur numele lui era în stare să facă să se cutremure întreg sufletul poporului.

Lucaciu a făcut o școală de conștiință și de solidaritate națională cum nimeni n-a mai făcut-o până la el. El poate fi numit fără nici o exagerare: cel mai mare dascăl de naționalism la românii ardeleni. Când răsfoiești astăzi filele gazetelor noastre de acum 30 de ani, pline de documente prețioase în legătură cu autoritatea vastă a părintelui Lucaciu, un sentiment de cucernicie deosebită ți se coboară din suflet. Parcă ai citi pe pagini de cronici sfinte sau de Biblie; din mijlocul lor răsare la fiecare pas figura lui Lucaciu ca a unui al doilea Moise care își conducea prin pustiu poporul spre Pământul Făgăduinței”.