Simona Halep a cinstit România şi Centenarul MARII UNIRI, prin victoria sa de la arenele ROLAND GARROS.

Este victoria unei naţiuni în faţa întregii lumi. A făcut să fluture Drapelul Naţional al României pe arenele de la ROLAND GARROS şi să se cânte Imnul nostru naţional.Imnul României s-a auzit la Roland Garros. Ce a declarat Simona Halep după victoria din finală

Simona Halep a reuşit să unească românii mai mult decât oricine. Milioane de telespectatori în faţa micului ecran. Toţi cu un sigur scop: SIMONA SĂ CÂŞTIGE! DRAPELUL NOSTRU TRICOLOR SĂ SE ÎNALŢE DIN NOU LA ROLAND GARROS! Să câştigi cel mai râvnit trofeu de GRAND SLAM în cel mai important an pentru România, anul Centenarului, la 100 de de ani de la Marea Unire, dar şi la 100 de ani de când unul dintre cei mai importanţi aviatori militari ai Franţei din Primul Război Mondial, Eugène Adrien Roland Georges Garros, sau simplu Roland Garros, avea să piară în 5 octombrie 1918, cu o lună înainte de sfârşitul războiului, este o realizare cum nici un alt român nu ar putea să o obţină.

Nu mai contează că unii vor zice că Simona a luptat pentru ea. Noi suntem de părere că a luptat pentru România, pentru culorile ţării noastre şi, deşi nu îi datorăm nimic şi nici ea nu datorează nimic românilor, ne bucurăm totuşi că steagul înălţat la arenele Roland Garros este al tuturor românilor. Din ţară sau din străinătate.

Remarcabilă afirmaţia antrenorului Darren Cahil, un australian, care se dovedeşte mai român decât mulţi români: România ar trebui să celebreze victoria Simonei şi să nu se ocupe de altceva.

Simona a reuşit ca, în anul 2018, la 100 de ani de la Marea Unire, ţinând în mâna dreaptă o rachetă de tenis, să unească românii, la fel cum, în 1918, cu arma în mână, au făcut-o înaintaşii noştri, eroii cunoscuţi şi necunoscuţi ai României.

Identitatea naţională şi forţa viziunii elitelor au dat forma şi conştiinţa României contemporane. În 2018, România are însă nevoie de noi resurse, care să se manifeste într-un proiect de ţară în acord cu obiectivele sale europene. Ştiut fiind că o naţiune care nu-şi cunoaşte şi nu-şi respectă trecutul, nu îşi poate construi viitorul, se impune ca tot în acest domeniu sportiv să ne amintim de cele câteva momente, puţine dar remarcabile, ale sportului românesc, în cei 100 de ani de existenţă a României:

În anii 60-70 România domina handbalul masculin, cucerind 4 titluri de campioni mondiali (1961, 1964, 1970 și 1974). Tot în acei ani, la lupte eram primii!

În atletism, de la Iolanda Balaj-Söter, la Gabi Sabo, am avut o pleiadă de campioni olimpici, mondiali şi europeni.

La fel, în canotaj şi caiac-canoe. Să ne amintim de longevitatea şi medaliile Elisabetei Lipă, ca să nu mai vorbim de Ivan Patzaikin, Campionul cu păgaia ruptă, care câştiga aurul olimpic în 1972, la Munchen!!

1973, Ilie Năstase, campion la Roland Garros, devine primul număr unu ATP mondial. A adus de 2 ori Salatiera de argint la Bucureşti.

1.00 sau ZECE, cum striga Cristian Ţopescu la Montreal în 1976, pentru Zeiţa Noastră! Cea care ieri, şi în tot turneul a fost lângă noua Stea a României. Ce gest de unitate şi frăţie românească!!

1978, Virgina Ruzici victorie de Grand Slam, la Roland Garros.

07.05.1986 ora 00:20, Ştefan IOVAN ridică deasupra capului Cupa Campionilor Europeni! Suntem finalişti! Am câştigat cupa! Cupa Campionilor este la Bucureşti! striga în difuzoare Teoharie Coca Cozma.

03.07.1994, ora 01:15, Hora de la Miezul Nopţi, LOS ANGELES, Statele Unite ale Americii, VICTORIE! Am învins Argentina! Ne-am calificat! Suntem în primele opt! striga din nou regretatul Cristian Ţopescu şi ne scotea pe toţi din case să-i aclamăm pe Hagi, Popescu, Dumitrescu &co.

Deşi puţine, marile performanţe ale sportivilor noştri nu pot fi trecute cu vederea. Şi dacă se întâmplă în anul în care România sărbătoreşte Centenarul Marii Uniri, aceasta nu poate fi decât un mare motiv de sărbătoare. Câţi oameni au ieşit în stradă pentru Simona? Sau au ieşit pentru altceva?!

Cristian Tudor Popescu, a declarat, imediat după ce Simona a obţinut victoria:

Stimaţi telespectatori, cred că este una dintre cele mai mari isprăvi ale unui român, ale unei românce în faţa întregii lumi, de-a lungul istoriei. Această fată poate să fie un model pentru toţi tinerii din această ţară, o ţară aflată în derută, cum este ţara noastră. Simona a arătat ce înseamnă… deci nu numai că a câştigat, cum a câştigat! A arătat ce înseamnă să munceşti, să înveţi, să crezi în steaua ta, în ciuda a tot ce i se întâmplă, dur, ostil, şi să învingi.  A fost o victorie a caracterului, a inimii, a sufletului. Asta este important, dincolo de o rachetă, dincolo de mâini, de picioare.

Precum și cele scrise de redactorul coordonator Şichet Voicu în Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (XXXIII). Eroii Neamului, Satu Mare, 2018, 10 (s.n.), nr. 1 (34), p. 2-8   https://asociatia-tempora.ro/2018/05/17/revista-eroii-neamului-numarul-34/:

Rezultatele meritorii sunt tratate superficial pe mai toate posturile TV și în presă, dar cum apare ceva negativ (mai ales pe internet) despre Simona Halep, de exemplu, suntem toți porniți că e așa și pe dincolo, în loc s-o promovăm 25 din 24 de ore și să o ajutăm să rămână cât mai mult acolo sus, în ierarhia tenisului feminin. Și, credeți-mă, pentru un sportiv într-o disciplină în care ești singur pe teren, contează să știi că ai în spate o națiune care te susține și la bine și la rău.

Şi, revenind la întrebarea din titlu: Ce mai putem aştepta de la Simona? Răspunsul este foarte simplu: NIMIC!

A FĂCUT CE TREBUIA SĂ FACĂ ORICE ROMÂN ÎN ANUL CENTENAR. SĂ FACĂ ÎN AŞA FEL ÎNCÂT SĂ FLUTURE STEAGUL ŞI SĂ CÂNTE IMNUL NOSTRU, ÎN VĂZUL ŞI AUZUL ÎNTREGII PLANETE, ÎN UNA DIN CELE MAI IMPORTANTE CAPITALE ALE LUMII: PARIS.

Ce îi DATORĂM Simonei? TOTUL!

Asociaţia Civică Tempora este alături de toţi românii, din toate domeniile sociale, culturale, sportive etc., care, prin activitatea lor, promovează România în lume! Dacă fiecare din noi, la locul de muncă, la şcoală, chiar şi în timpul liber, ne-am face datoria, ne-am îndeplini sarcinile cu devotement şi sârguinţă, aşa cum a făcut-o Simona Halep până să ajungă aici, nu am mai fi o “ţară în derută”, cum o numea Cristian Tudor Popescu! Acum, după 100 de ani, ar fi momentul să urmăm primele cuvinte din Imnul Naţional: “Deşteaptă-te, române!”