În cadrul manifestărilor culturale organizate sub semnul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, marți 27 februarie, la Cercul Militar din Satu Mare a avut loc vernisajul expoziției fotografice ”Jertfa eroilor pentru făurirea României Mari”. Evenimentul a fost organizat de Instituția Prefectului – Județul Satu Mare, Garnizoana Satu Mare, Asociația Națională Cultul Eroilor Regina Maria, Filiala Satu Mare, Asociația Civică Tempora Satu Mare și Muzeul Județean Satu Mare.

Expoziția prezintă un număr de 79 de fotografii cu monumentele ridicate pe raza județului Satu Mare, în memoria eroilor din Primul Război Mondial. Cu acest prilej a fost prezentat și un scurt istoric al Monumentului Eroului Necunoscut, care a fost dezvelit la 1 Decembrie 1922 în Piața Victoriei din Satu Mare. Statuia a dispărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Din partea autorităților județene a luat cuvântul prefectul județului Satu Mare, Darius Filip, iar din partea Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu, Zamfir Danciu. Vorbitorii au mulțumit organizatorilor pentru inițiativa lor de a organiza această expoziție, care îi cinstește așa cum se cuvine pe eroii armatei române care au luptat pentru făurirea României Mari.

Dr. Viorel Câmpean a făcut o scurtă trecere în revistă a efortului României, de la intrarea în Primul Război Mondial, în 1916, succesele obținute pentru eliberarea Transilvaniei, dar și dureroasa retragere, apoi ocuparea celei mai mari părți din țară de către inamic. În 1917, cu ajutorul aliaților, a Misiunii militare franceze a generalului Henri Berthelot, armata română s-a refăcut și a obținut victorii de răsunet. A trecut apoi la eliberarea Transilvaniei și a luptat pentru a înfrânge republica bolșevică a lui Bela Kun.

Au fost amintite eforturile urmașilor pentru cinstirea eroilor și nașterea Asociației Cultul Eroilor ”Regina Maria”. A fost amintită revista ”Eroii Neamului”, coordonată de col. (r) Voicu Șichet, președintele Asociației Civice Tempora.

Dr. Daniela Bălu a prezentat istoria Monumentului ridicat la Satu Mare. La inaugurarea statuii a fost prezent și generalul Traian Moșoiu, cel care a luptat pentru eliberarea județului și orașului Satu Mare. Dezvelirea monumentului a fost umbrită de trecerea la cele veșnice a părintelui dr. Vasile Lucaciu. În anul 1939, monumentul a fost mutat în Grădina Romei din cauza lucrărilor de deschidere a Bulevardului Eliberării (azi I.C. Bratianu). Vorbitoarea a făcut apel la solidaritate, sătmărenii au datoria de a reface acest monument.

Col. (r) Voicu Șichet a vorbit despre datoria fiecărui român de a cunoaște istoria, faptele mărețe din trecut și necesitatea cinstirii eroilor. Expoziția este o dovadă a respectului pe care îl datorăm celor care s-au jertfit pentru Patrie. A vorbit despre preocupările asociației pe care o conduce pentru punerea în valoare a monumentelor existente. A amintit toate monumentele identificate în județul Satu Mare, despre multe din ele s-a scris în revista ”Eroii Neamului”. Col. (r) Voicu Șichet a făcut apel la înzecirea eforturilor pentru ducerea la bun sfârșit a reamplasării Monumentului Ostașului Român.

A luat cuvântul și col. (r) dr. Constantin Moșincat care i-a felicitat pe organizatori pentru organizarea expoziției. Românii din Transilvania au dat un tribut de sânge greu în Marele Război, 54% din efectivele armatei austro-ungare era formată din români. Acest aspect, a spus vorbitorul, trebuie să fie în viitor o temă de cercetare. S-a făcut referire și la cartea ”1940, strigătul de durere al românilor” care a fost lansată în aceeași zi la Carei.

Regizorul tehnic de la Teatrul de Nord Satu Mare, Dorel Iurcencu a dat citire unor versuri frumoase: ”În Alba Iulia 1 Decembrie 1918”.

În continuare, cei prezenți au vizitat expoziția, formată din 79 de fotografii de mari dimensiuni, care imortalizează efortul armatei române în lupta pentru eliberarea Transilvaniei și numeroasele monumente ridicate cuprinzând numele militarilor căzuți pentru Patrie.

Sunt expuse și două plăci de bronz care au făcut parte din monumentul ridicat la Satu Mare în 1922. Prima placă imortalizează un atac al armatei române. A doua placă conține menționați anii 1916, intrarea României în război, 1919, eliberarea județului și orașului Satu Mare și data de 19 aprilie 1919 când armata română a fost întâmpinată de primarul orașului Satu Mare, Augustin Ferențiu.

Plăcile fac parte din colecția Muzeului Județean Satu Mare. Monumentul amplasat în Piața Victoriei (azi Piața Libertății), a fost flancat de două tunuri de epocă. Mai conținea inscripția ”Mărășești” și ”Tisa” și versurile poetului Dimitrie Bolintineanu din poezia ”Mircea și solii”: ”Viitor de aur/ Țara noastră are/ Și prevăd prin secole/ A ei înălțare”.

 

Pe urme de eroi”, monumentele sătmărene ale eroilor

Primului Război Mondial

Dr. Viorel Câmpean

În pofida presiunilor exercitate de Antanta şi de Puterile Centrale, la izbucnirea războiului în 1914, România s-a situat pe o poziţie de neutralitate. După venirea pe tronul României a Regelui Ferdinand I, România a intrat în război de partea Antantei. Acest suveran a intrat în istorie cu supranumele de „cel loial” pentru că a pus mai presus de orice interesele neamului. În august 1916, Armata Română a pornit o puternică ofensivă împotriva Austro-Ungariei, pătrunzând în Transilvania prin Est şi Sud. O campanie încununată cu succese la început, apoi,  și din cauza aşa-zisei „defecţiuni” rusești, lucrurile au căpătat o turnură nefastă pentru ţara noastră, România fiind la un pas de dezintegrare şi ştergere totală de pe harta Europei şi a lumii. La apelul regelui, armata s-a mobilizat exemplar, tinerii români din Vechiul Regat, cărora li s-au adăugat şi voluntarii ardeleni, foşti prizonieri la ruşi, au reluat luptele, astfel încât, în final, Puterile Centrale au capitulat, iar în urma dezintegrării Imperiului Austro-Ungar s-a format România Mare. Sosise „ora astrală” pentru neamul românesc. Suntem în anul centenarului împlinirii acelui ideal la flacăra căruia au crescut personalități exemplare ale neamului nostru.

Spre sfârşitul Primului Război Mondial, la nivelul Europei s-a conturat necesitatea luării unor măsuri de înhumare în cadru organizat a sutelor şi miilor de trupuri inerte ale ostaşilor ucişi ce zăceau zile în şir pe câmpurile de luptă, existând premisele declanşării unor epidemii sau molime cu consecinţe incalculabile pentru întreaga populaţie. Concomitent, au apărut idei în ce priveşte necesitatea cinstirii celor care şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă, care au fost premisele de promovare şi dezvoltare a ceea ce noi numim astăzi Cultul eroilor”. Acestui curent i s-au alăturat şi autorităţile române. Regina Maria s-a distins ca un susţinător fervent al înfiinţării de cimitire ale eroilor şi de ridicare a unor monumente şi mausolee: Mausoleul de la Mărăşeşti, Crucea de pe Caraiman sau Monumentul Eroului Necunoscut şi Arcul de Triumf din Bucureşti, fiind doar câteva exemple.

Astăzi suntem laolaltă datorită chemării venite din partea filialei sătmărerne a Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria”, filiala Satu Mare, al cărei demn port-drapel, nădăjduim, este revista „Eroii Neamului”.

„Când evadezi din acest univers al masei omeneşti, când ceri mai  mult de la tine decât de la alţii, vrând să te ridici mai întâi pe tine din această mlaştină, când ai ajuns să cauţi mai întâi datoriile, apoi drepturile şi le măsori pe acestea din urmă după cele dintâi, când, înflăcărat de ceva frumos şi divin, râvneşti să arhitecturezi viaţa după ele, atunci ai împlinit condiţia, care te eliberează de mediocritate şi te aşează pe cărarea vieţii eroice”.

Este una dintre numeroasele definiții ale eroismului. Credibilă, pentru că este făcută de unul dintre martirii acestui neam. De multe ori este acreditată ideea că eroii căzuți în război sunt înălțați la acest stadiu al viețuirii pe pământ, fără voie. Acest lucru se simte cu pregnanță în zilele noastre când parcă cuvântul de ordine este demitizarea. Cum putea să rămână neatinsă idee de eroism care este, în primul rând o luptă cu mediocritatea? Neîndoielnic însă, într-o lume care și-a alungat din cetate principii precum justețea și meritocrația, este foarte greu să mai vorbim despre eroi, despre eroism și despre cinstirea memoriei eroilor.

Eroilor primei conflagrații mondiale, „Marele Război”, cum au numit contemporanii săi acel măcel, de unde să fi știut aceștia că după doar două decenii avea să vină peste lume un potop cu sfârșituri care se numesc Hiroshima și mai puțin pomenita Dresda?, și județul nostru le-a ridicat, până în 1989, peste 30 de monumente.

„Eroi jertfiți pentru țară/, Despre voi vorbesc iarba, copacii florile./ Inimile noastre și această piatră/ Vor păstra pentru vecie amintirea voastră”.

„Iar când vestea morții mele va sosi/ Să treci dealuri și vâlcele/ Trupul meu spre a-l găsi/”.

„Domnul sfânt să vă odihnească/ În veșnicul paradis/ Căci ați fost aceia care/ Patria o ați iubit/ Pentru țară ați murit/ Și-ați rămas în depărtare/ Străpunși de gloanțe dușmane”.

„Dormiți în somnul vostru dulce/ Și liniștit, iubiți eroi/ Căci inimile noastre calde/ Vor bate veșnic pentru voi”.

„Negăsindu-l te oprește/ Și te-ndreaptă către cer/ Căci acolo locuiesc/ Toți acei ce-n luptă pier”.

„Trecătorule adă-ți aminte că trebuie să mori pentru patrie”.

Am ales cele mai frumoase mesaje transmise de cei care au cultivat memoria eroilor sătmăreni, mesaje pentru noi și pentru cei ce vin după noi și, de ce nu, pentru eternitate. Dar, de cele mai multe ori, înscrisul este simplu, aflat pe mai multe monumente sătmărene: „Ridicat de comunitatea locală în amintirea  eroilor care s-au jertfit pentru pământul sfânt al patriei”. Simplu mesaj, dar curat, pornit din cele mai nobile imbolduri ale sufletului.

Fără îndoială, fiecare localitate îşi are eroii săi. Ar fi ideal ca peste tot să existe un monument de cinstire a jertfei lor. Cimitirele şi mormintele de eroi sunt o consecinţă obiectivă, firească a luptelor ce s-au dat în această zonă, mulțimea de monumente sau alte opere comemorative de război reprezintă omagiul locuitorilor faţă de jertfa supremă, fie a celor care au contribuit la eliberarea acestor ţinuturi, fie a concetăţenilor, fii, fraţi, soţi sau taţi, care şi-au dat viețile pe toate câmpurile de luptă din cele două conflagraţii mondiale ale secolului trecut, răsfirate pe teritoriul Europei. Aceste însemne denotă respectul, recunoştinţa şi recunoaşterea meritelor şi a jertfelor ostaşilor de orice etnie care au luptat în cele două războaie mondiale.

Lecturând lista localităților în care au fost ridicate monumente în județul nostru de autoritățile care au condus vremelnic acest ținut între 1940 și sfârșitul Războiului cel Mai Mare, trebuie să le remarcăm hărnicia și dragostea pentru jertfa înaintașilor (nu mai puțin de 17 monumente am identificat în acest interval care în altă „iepocă” s-a numit cincinal). Putem exemplifica cu comunități care și-au ridicat monument pentru eroi încă în toamna sângeroasă a anului 1940.

Am aflat aceste informaţii mergând Pe drumuri de eroi, inspirându-mă deci din cartea cu acest titlu a colonelului în rezervă Voicu Şichet. Tot din carte am aflat că în perioada interbelică au fost ridicate 11 monumente, iar în perioada Războiului Rece, 6 monumente.

După 1990, au fost ridicate o serie de monumente ale eroilor în memoria eroilor căzuţi în ambele războaie mondiale, exemple în acest sens fiind, în principal, localităţile din Oaş: Negreşti-Oaş, Racşa, Vama, Bixad, Turţ, Certeze, Boineşti, dar şi din alte zone ale județului: Hotoan, Ruşeni, Corund, Lipău și Săuca. Nu greșim dacă amintim că de cele mai multe ori aceste înfăptuiri se datorează unor oameni care și ei calcă pe urme de eroi, oameni care pentru comunitățile locale sunt adevărate instituții. Nu punem azi în balanță faptul că noi, sătmărenii, nu suntem în stare să reconstituim după mai mult de un sfert de veac de libertate un monument care ne-a însoțit istoria aproape pe de-a-ntregul perioadei României Mari. Probabil nu există destulă voință pentru o astfel de înfăptuire; suntem cu toții vinovați, și trebuie să ne asumăm acest lucru.

Ne-am oprit atenția asupra câtorva localități cu majoritate românească din județ, a căror istorie s-a întâmplat să o cercetăm mai îndeaproape, care nu au monumente special dedicate eroilor căzuți, deși sunt atestați cu numele numeroși eroi în documentele epocii, în Marele Război: Sătmărel, Mădăras, Sărăuad, Supuru de Sus și credem că lista ar putea continua. S-ar impune scoaterea din uitare a numelor acestor eroi. Și, încă o dată o spunem, fiecare localitate are eroi.

Ar putea fi aceasta una dintre prioritățile anilor pe care-i vom străbate. O altă prioritate ar fi îngrijirea tuturor monumentelor ridicate de înaintașii noștri și care ne amintesc de o nobilă calitate umană, eroismul.

Felicit organizatorii acestei expoziții și le doresc să aibă cât mai mulți și cât mai mulți tineri vizitatori. Închei reamintindu-mi împreună cu dvs. că „cine uită, nu merită” și cine nu își cinstește trecutul, nu are nici prezent și, cu siguranță, nu va avea nici viitor.

 

 

Monumentul Soldatului Român – Statuia Eroului Necunoscut

Scurt istoric[i]

Dr. Daniela Bălu

Primul și singurul monument din Satu Mare dedicat eroilor români ce și-au jertfit viața în Primul Război Mondial și pentru făurirea României Mari, a fost Monumentul Soldatului  Român, ridicat după 4 ani de la Marea Unire. Inițiativa a aparținut generalului Andrei Butunoiu, comandantul Garnizoanei Militare Satu Mare, membru al Asociației ”Cultul Patriei”, scriitor și publicist.

La data de 22 septembrie 1922 a avut loc festivitatea de punere a pietrei de temelie a monumentului, amplasat în PiațaVictoria, actualul Centru Vechi, aproximativ în zona în care azi se află stația de taxiuri, vis-á-vis de Ceasul Electric, din vecinătatea Casei de Modă.

La festivitatea de punere și sfințire a pietrei de temelie, alături de primarul orașului, Augustin Ferențiu, a participat inclusiv generalul Traian Moșoiu, cel care a fost comandantul ”Grupului de Armate Nord”, ce au luptat în 1919 pentru eliberarea Ardealului, inclusiv a județului și orașului Satu Mare (19 aprilie 1919), continuând luptele de eliberare până la Budapesta, pe care au salvat-o de comuniștii conduși de Bela Kun.  În august 1919, Generalul Traian Moșoiu a devenit comandant al garnizoanei militare românești din Budapesta, precum și guvernator militar al teritoriilor maghiare situate la apus de râul Tisa. Deci iată, un erou, generalul Moșoiu, participa tocmai în orașul Satu Mare, la punerea pietrei de temelie a monumentului dedicat eroilor căzuți pe câmpul de luptă din Primul Război Mondial.

Monumentul  Soldatului Român – numit de sătmăreni și statuia Eroului Necunoscut – a fost realizat de un artist bine cotat în epocă, sculptorul Gheorghe Tudor, fondurile necesare fiind adunate prin conscripție publică, alături de sătmărenii anonimi donând sume importante reprezentanți ai autorităților locale, ministrul Alexandru Constantinescu, generalul Moșoiu, dar și băncile sătmărene, drept pentru care, cu puțin timp înaintea inaugurării, s-a declarat faptul că ”monumentul este opera cetățenilor din Satu Mare”.

În consonanță cu numele său, statuia din bronz reprezenta un soldat român care îşi dezbrăca tunica, se dezbrăca cu gesturi largi de haina împovărătoare a războiului, ca o descătușare din robie, simbolizând eliberarea, victoria atât de greu obținută! De altfel, dacă privim statuia înțelegem că acea încovoiere, acea contorsionare a trupului, este creată de artist tocmai pentru a exprima mișcarea puternică, îndârjirea cu care soldatul se debarasează de haina militară, de haina războiului, ca și cum a ar arunca-o pentru  totdeauna, ca și cum ar da războiul pentru pace, robia pentru libertate, luptele pentru victorie.

Statuia era așadar simbolul victoriei, așezată, nu întâmplător, chiar în piața ce purta același nume, P-ța Victoria (la o distanță mică, în 1936 a fost construit cinematograful cu același nume, care a preluat numele pieței, deoarece aceasta a primit un nume nou, P-ța Brătianu).

Revenind la monument trebuie specificat faptul că statuia era așezată pe un soclu ce avea amplasată pe partea frontală o placă din bronz, un basorelief ce reprezenta scene de luptă din Primul Război Mondial, având gravate cuvintele „Mărăşeşti” (deasupra) şi „Tisa” (dedesubt), amintind de cele două victorii importante ale armatei române din anul 1917, respectiv 1919.

Pe partea laterală a soclului, erau gravate versurile din poezia „Mircea şi solii” (Dimitrie Bolintineanu):

Viitor de aur țara noastră are
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare.

Monumentul mai avea pe latura exterioară a soclului o placă din bronz pe care erau inscripționați anii 1916 – 1919, înconjurați de ramuri de stejar (1916 – intrarea României în Primul Război Mondial; 1919 – eliberarea vestului României și a județului Satu Mare).

Monumentul era flancat de două tunuri pe afet, fiind poziționat în centrul unei rotonde, înconjurată de piloni și lanțuri forjate.

A fost ridicat în doar două luni, fiind inaugurat la data de 1 Decembrie 1922, când se aniversau 4 ani de la Marea Unire. Dar, din nefericire, românii din Satu Mare nu s-au putut bucura pe deplin de acest eveniment unic, deoarece, chiar în acea zi, a fost înmormântat nimeni altul decât marele patriot român Vasile Lucaciu.

N-am să insist acum vorbind despre această coincidență nefericită, am scris despre ea în revista Eroii neamului, doresc doar să amintesc faptul că în data de 29 noiembrie 1922, ziarul ”Satu Mare”, singurul ziar în limba română pe care îl aveau sătmărenii, publica chiar pe prima sa pagină două articole deosebit de importante, primul era anunțul morții părintelui Vasile Lucaciu: ”Marți dimineața la ora 2 (28 noiembrie – n.n.) a încetat din viață marele luptător național, părintele Vasile Lucaciu […]. Prin  moartea lui pierdem unul din cei mai mari luptători naționali, care întreaga viață nu a avut alt crez decât acela de a se jertfi cu totul pe altarul patriei!”

Tot miercuri 29 noiembrie 1922, tot pe prima pagină a ziarului ”Satu Mare”, chiar sub textul prin care se  anunța moartea lui Vasile Lucaciu, era publicat articolul cu titlul 1 DECEMBRIE – SOLDATUL ROMÂN,  prin rândurile sale mobilizatoare sătmărenii fiind invitați să participe la sărbătoarea dezvelirii monumentului Soldatului  Român, ce urma să aibă loc în data de 1 Decembrie 1922. ”În fine, a venit și ziua de înălțătoare sărbătoare pentru orașul nostru. Vineri, 1 Decembrie, Românii de pretutindeni sărbătoresc  4 ani de când frumoasa provincie a Ardealului s-a alipit patriei mume; când poporul, prin gura aleșilor săi, a proclamat sus și tare unirea definitivă și fără condițiuni cu România liberă. Un ideal ce a însuflețit suflete secole de-a rândul, s-a realizat la 1 Decembrie 1918…

Lupte uriașe, griji neliniștitoare, lacrimi din belșug, toate s-au dus și numai paginile reci ale istoriei vor înregistra frământările trecutului… Pentru sătmăreni, 1 Decembrie are o dublă însemnătate. Prin contribuția tuturor s-a ridicat în Piața Victoria mărețul monument, ce reprezintă Soldatul Român, în grele lupte pentru unitatea națională.S-a săpat deci în bronz un episod din jertfele acestui soldat, căzut prin șanțurile stropite cu sânge ale Siretului, la poalele Carpaților, sau pierdut prin valuri tulburi ale Dunărei. Soldatul Român din bronz din Piața Victoria, va spune timpilor ce vin, că tare, ca metalul acesta, a fost hotărârea națiunei noastre, și a învins! …

Ne plecăm deci cu smerenie frunțile, în această zi senină, pentru slăvirea memoriei celor morți pe întinsul câmpiilor de luptă; slăvim și pe cei vii, cari ridicându-se deasupra vulcanului de patimi, zidesc temple pentru înălțarea trecutului glorios!

1 DECEMBRIE, SOLDATUL ROMÂN …”

Despre festivitățile care au avut loc cu prilejul dezvelirii monumentului, în data de 1 Decembrie 1922, aflăm tot din ziarul ”Satu Mare”, din articolul intitulat Sărbătorirea Eroilor. La eveniment fusese așteptat principele Carol, însă acesta nu a participat, iar mai mulți miniștri nu au mai fost prezenți la festivități, deoarece luaseră parte la funeraliile lui Vasile Lucaciu. De altfel, comunitatea românească era puternic afectată de moartea părintelui, ”moartea lui Vasile Lucaciu a fost de natură să semene doliu în inimile tuturor românilor, totuși satele și orașele din apropiere au ținut să ia parte cu tot sufletul la această măreață sărbătoare”. Orașul era cuprins de entuazism și de bucuria dezvelirii primului monument al comunității românești, al eroilor români. ”Intelectualii au făcut propagandă și ziua de Vineri a fost pentru Sătmar prilej de înălțare sufletescă”. Ceremonialul a debutat la ora 11 cu un serviciu religios, după care a luat cuvântul generalul Butunoiu, din inițiativa și prin truda căruia a fost ridicată statuia. Declarând că acel monument este ”munca și obolul tuturor cetățenilor”, generalul a predat monumentul primarului orașului Satu Mare, dl. Augustin Ferențiu. Au fost depuse coroane de flori, inclusiv din partea marelui istoric Nicolae Iorga, reprezentanții oficialităților locale și naționale au ținut discursuri, evocând însemnătate evenimentului, cu atât mai important cu cât statuia Soldatului Român din Satu Mare a fost prima statuie ridicată după 1 Decembrie 1918, în localitățile situate la granița de vest a României Mari[ii]. În acest sen, prof. univ. Marin Ștefănescu, președintele Asociației Culturii Poporului, declara la festivitatea dezvelirii: sătmărenii trebuie să fie mândri pentru că orașul Satu Mare este ”cel dintâi oraș de pe graniță care a imortalizat o epocă de lupte și glorie!”

După discursuri a urmat o impresionantă defilare, la care au participat Corpul ofițerilor din Garnizoana Satu Mare, pompierii, urmați de școlile românești și maghiare din oraș: Liceul Mihai Eminescu, Liceul romano-catolic, Liceul reformat, Școala normală,  Școala de meserii, Școala comercială, Școala civilă, în frunte cu directorii și profesorii din urbea cuprinsă de entuziasmul sărbătorii.

Prezent la întregul ceremonial a fost și sculptorul Gheorghe Tudor. După-amiaza a avut loc un concurs de coruri țărănești, în sala Teatrului, premiul de onoare fiind obținut de corul din Tătărești.

S-a jucat apoi piesa Lipitorile satelor, o dramă despre viața țăranului român, urmată de prezentarea tabloului alegoric ”Încununarea soldatului român”, ziua încheindu-se cu un bal, oferit de autoritățile locale, în sala hotelului Dacia.

Statuia Soldatului Român a devenit apoi un monument memorialistic de for public, locul în care s-au desfășurat toate ceremoniile orașului.

În anul 1939 monumentul a fost mutat temporar în Grădina Romei, deoarece se executau lucări de modernizare urbanistică a bulevardului Brătianu, fosta Piață Victoria.

Din păcate, în  anul 1940, după Dictatul de la Viena, monumentul a dispărut fără urmă! Iar pentru că anul acesta aniversăm Centenarul Marii Uniri, considerăm că este cel mai propice moment ca statuia să fie reamplasată acolo unde îi este de fapt locul. Cred că uniți, cred că având ajutorul dvs. al tuturor celor prezenți, precum și ajutorul autorităților locale, va fi reparată o mare nedreptate, iar statuia  Soldatului românEroului Necunoscut  va sta din nou pe locul unde a fost ridicată de străbunii noștri.

Ținând cont de faptul că ne apropiem cu pași repezi de ziua de 1 Decembrie, nădăjduim ca măcar în doisprezecelea ceas, conform tradiției!, comunitatea românească, comunitatea sătmăreană  să demonstreze că știe să fie unită, îndeosebi atunci când trebuie să omagieze cel mai mare eveniment din istoria României.

Respectul față de monumentele unei comunități, cu atât  mai mult cu cât este vorba de o comunitate multietnică ca a noastră, dovedește respectul pe care suntem sau nu suntem capabili să ni-l arătăm unii față de alții. Istoria a fost cu bune, cu rele, cu durere sau bucurie, dar prezentul și viitorul trebuie să ni-l construim împreună, trăind într-o comunitate civilizată.

Pe dvs. toți cei prezenți, vă mai rog încă o dată, haideți să fim uniți și să repunem acest monument acolo unde-i este locul, astfel încât memoria eroilor români să nu mai fie întinată!

Dacă vom reuși, vom face măcar o faptă demnă de a rămâne în istorie, dacă nu, vor rămâne doar vorbele…Destinul ne-a dat șansa de a trăi în anul Centenarului, dar, ce vom face noi cu această șansă? Pentru că oricum, orice vom face, nu ne vom ridica la măreția faptei înaintașilor noștri: MAREA UNIRE!

[i] Prezentat cu ocazia vernisajului expoziției de fotografii Jertfa eroilor pentru făurirea României Mari (27.02.2018), organizată la Cercul Militar Satu Mare, de către dl. col.(r) Voicu Şichet.

[ii] La vernisajul expoziției Jertfa eroilor pentru făurirea României Mari,  dl. col.dr. Constantin Moșincat spunea că nu la Satu Mare, ci la Oradea a fost ridicat primul monument din localitățile situate la granița de vest a României Mari, după 1 Decembrie 1918. În urma discuției avute, domnisa sa a înțeles explicația mea, și anume aceea că la Satu Mare s-a ridicat prima statuie, la Oradea fiind vorba despre un monument alcătuit dintr-un vultur de bronz (numit chiar ”Vulturul”),  adică nu o statuie precum cea ridicată la Satu Mare. Dar Oradea ne-a întrecut clar la aniversarea Centenarului, prin ridicarea statuii lui Ion I.C. Brătianu, dezvelită în 24 noiembrie 2017, realizată chiar de sculptorul sătmărean Radu Ciobanu! Suma alocată de Consiliul Local Oradea a fost de 324.761 lei fără TVA.

 

 

Monumentele eroilor, simbol al jertfei pe Altarul Patriei

Colonel (r) Voicu Şichet

Cea mai veche şi cuprinzătoare carte în care-s scrise nume de eroi este GLIA STRĂBUNĂ!

Şi cum istoria este cartea de căpătâi a fiecărei naţii, datori suntem cu toţii de a o cunoaşte, de a ne cunoaşte trecutul, de a-i cinsti pe cei ce s-au jertfit făurindu-o, pe cei ce au murit pentru pământul şi neamul românesc, zăcând, cu nume sau fără nume, sub această GLIE STRĂBUNĂ, dar şi prin alte locuri, de la Urali la Atlantic, acolo unde soarta şi războaiele pornite de interesele şi vanităţile celor mari i-au mânat.

Tebuie să fim conştienţi de un adevăr: fără lupta şi sacrificiul ostaşilor, cu toate eforturile politice şi diplomatice ale fruntaşilor români de pe ambele versante ale Carpaţilor, România Mare nu ar fi existat niciodată! De aceea ne-am gândit ca la începutul anului în care serbăm Centenarul Marii Uniri să dăm Cezarului ce este al Cezarului, adică să scoatem în evidenţă acest fapt, acest martiriu al poporului român, pentru că, în final şi la urma urmei, ostaşii ţării nu au fost altceva decât fiii cei mai vrednici ai acestui neam: plugari, orăşeni, învăţători, studenţi, mici funcţionari, preoţi…

Şi cum cinstirea eroilor se face, încă din antichitate, prin ridicarea de monumente care să amintească generaţiilor viitoare de gloria lor, am crezut de cuviinţă să organizăm această modestă expoziţie fotografică, pentru a expune câteva din aceste opere comemorative de război ridicate, în mare majoritate, în perioada interbelică pe raza judeţului Satu mare, ca însemne ale cinstei, onoarei, respectului şi recunoştinţei, alături de multă jale şi durere, pe care comunităţile locale le-au manifestat faţă de concetăţenii lor plecaţi pe front, de unde nu s-au mai întors niciodată.

După cum se poate vedea, sunt şi unele monumente ridicate după cel de-al doilea război mondial, care au fost închinate şi eroilor din primul. Mai mult, după 1990, dar mai ales după anul 2000, în mileniul III, s-au făcut multe monumente în judeţ, dedicate eroilor din ambele războaie, însă autorităţile locale nu s-au preocupat de înregistrarea lor la Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” – filiala Satu Mare, ca să nu mai vorbim de ONCE din Bucureşti, astfel că ele nu figurează în nomenclatorul acestora. Conform legii, fiecărui astfel de obiectiv, monument, mormânt, placă comemorativă etc., trebuie să i se întocmească o fişă tip, din care câte un exemplar să ajungă la aceste instituţii.

Când am pornit la drum pentru efectuarea fotografiilor pentru expoziţie ne-am ghidat tocmai după aceste fişe existente la Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria”, Muzeul Judeţean şi redacţia revistei Eroii Neamului, puţine din cele prezentate fiind neînregistrate. Având în vedere că aici trebuia să fie prezenţi primari şi că şi Consiliul Judeţean a făcut o inventariere în scopul renovării celor cu probleme, nu ar strica să se întocmească acele fişe pentru fiecare monument în parte, astfel încât pe viitor evidenţa lor să fie mai corectă şi mai bine pusă în valoare. Aşa după cum se poate vedea, unele monumente ar necesita intervenţii cât de rapide, de mai mică sau mai mare anvergură. Nu voi insista asupra acestui subiect, dar trebuie să amintesc aici câteva astfel de monumente: Sânmiclăuş, Roşiori, Tătăreşti, Hrip şi mai ales cel de la Hodod, care a fost ridicat în memoria primilor 20 de ostaşi români căzuţi în localitate şi împrejurimi, în prima zi a declanşării ofensivei Armatei române împotriva bandelor bolşevice ale lui Bela Kun, 16 aprilie 1919,  ofensivă ce a dus la eliberarea ţinuturilor sătmărene şi unirea lor de facto cu România Mare. Un alt monument ridicat în memeoria ostaşilor căzuţi în aceeaşi campanie din 1919 se află şi în cimitirul din Carei, refăcut în 2009 de Asociaţia Unirea Carei 2009.

Tot ca semn de cinstire a eroilor, a ostaşilor români căzuţi pentru unitatea naţională în primul război mondial, s-a inaugurat la 1 Decembrie 1922, în municipiul Satu Mare, Statuia Ostaşului Român, devenită ulterior a Eroului Necunoscut, despre care a vorbit atât de frumos d-na dr. Daniela Bălu. Şi cum această statuie nu mai există în Sătmar, rămânând doar plăcile de bronz de pe faţa şi spatele postamentului, precum şi aceste fotografii de epocă expuse aici, un alt obiectiv al organizări acestui eveniment îl reprezintă relansarea, cu mai multă determinare, a demersurilor pentru refacerea şi reaşezarea ei pe vechiul amplasament din Piaţa Libertăţii, ca o reparaţie de război.

Spun relansare deoarece încă în 2007 s-a emis o hotărâre a Consiliului Local Satu Mare pentru refacerea ei, alocându-se chiar şi o sumă de bani de la bugetul municipiului şi aducându-se două tunuri de epocă pentru a fi încadrat precum cel original, însă lucrurile au trenat, au fost tot felul de discuţii legate de valoarea sa artistică şi simbolică, de costuri, s-au făcut promisiuni … dar, în concret, ducerea la îndeplinire a acestui proiect a bătut pasul pe loc. Dat fiind că şi în prezent autorităţile locale nu dispun de fonduri, este nevoie de unitate şi solidaritate între toţi cetăţenii Sătmarului pentru a aduna noi banii necesari realizării acestui obiectiv: prin donaţii, sponsorizări, dirijarea acelui 2% din impozitul pe venit, subscripţie publică etc. De aceea am invitat reprezentanţ de instituţii şi organizaţii care ne pot sprijini în acest demers. Mai mult, dorim ca expoziţia să fie intinerantă, astfel încât pe lângă scopul de a cultiva spiritul civic şi patriotic în rândurie cetăţenilor, în special a elevilor, să stimulăm şi interesul şi dorinţa fiecăruia de a contribui efectiv, cu ceva concret la marcarea Centenarului Marii Uniri. În acest sens, sumele donate în mod individual sau colectiv vor fi evidenţiate în tabele special întocmite în acest scop, cu excepţia celor ce vor ori să-şi păstreze anonimatul. Pentru aceasta, am pregătir câţiva „fluturaşi” cu datele Asociaţiei Civice Tempora, pe care o reprezint, şi prin care se vor derula toate activităţile fianciar contabile, dar şi de altă natură, necesare ducerii la îndeplinire a obiectivului propus.

Cam aceatea au fost lucrurile pe care am dorit să vi le aduc la cunoştinţă. Mulţumesc, în numele Asociaţiei Civice Tempora, a ANCERM şi a asociaţiilor de rezervişti din Satu Mare pentru sprijinul logistic acordat de instituţile militare din Garnizoana Satu Mare în organizarea acestui eveniment şi, în mod cu totul special prietenilor şi colaboratorilor mei apropiaţi de la revista Eroii Neamului, Daniela Bălu şi Viorel Câmpean pentru efortul depus şi materialele prezentate.

Pentru final, am pregătit o mică surpriză: D-na profesoară Lucia Munteanu, fostul meu dascăl de limba română, mi-a încredinţat spre publicare în revistă o frumoasă poezie, mai puţin cunoscută, scrisă de Petre Dulfu, descendent, la fel ca domnia sa, din familia părintelui protopop greco-catolic Petru Bran, primul profesor de limba română din Satu Mare. Îl voi ruga pe Doerel Iurcencu să o recite, nu înainte însă ca domnul colonel (r) dr. Constantin Moşincat de la Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” – filiala Bihor, să facă un mic anunţ.

Vă mulţumesc pentru prezenţă şi atenţie, iar pentru că poimâine este Mărţişorul: La mulţi ani şi bucurii tuturor doamnelor şi domnişoarelor, prezente fizic aici sau doar în inimile noastre.

Articol preluat de pe Actualitatea Satmareana.