Ziua de 25 octombrie reprezintă simbolul jertfelor de sânge prin care s-au reîntregit hotarele româneşti din Nord Vestul țării, desprinse în 30 August 1940, în urma Dictatului de la Viena.

În Ordinul de zi 392 bis din 29 octombrie 1944, Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a 4-a Române, sublinia:

„La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin Dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda dreptăţii neamului românesc. Tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu pieptul vostru aţi făcut zăgaz de neînfrânt duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi. Zdrobit de focul năprasnic al artileriei şi de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost gonit din Ardealul scump. Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins. Azi, când avangărzile trec pe pământ străin, pentru desăvârşirea înfrângerii definitive a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi, cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul.”

În această zi, din urmă cu 75 de ani, după lupte grele purtate în cadrul unei operaţii de amploare, militarii Armatei a 4-a Române eliberau Careiul, aflat la graniţa de nord-vest a ţării, ultima localitate de pe teritoriul naţional rămas sub ocupaţia hitleristo-horthystă. Izbânda a fost marcată, în acea zi istorică, prin arborarea drapelului românesc deasupra primăriei oraşului Carei, de ostaşii Regimentelor 34 şi 40 Infanterie din Divizia 9 Infanterie „Mărăşeşti” (Corpul 6 Armată), care participaseră direct la confruntările din zona de operaţii.

Acţiunile militare desfăşurate în luna octombrie 1944 pentru eliberarea părţii de nord a Transilvaniei, cunoscute sub numele de Operaţia „Cluj”, s-au înscris în cadrul Operaţiei strategice „Debreţin”, executată de Frontul 2 Ucrainean, a cărei concepţie generală prevedea executarea a două lovituri convergente: una principală (pe direcţia Arad – Debreţin) şi alta ajutătoare (pe direcţia Cluj – Debreţin), precum şi executarea unei ample manevre dublu învăluitoare cu forţele a patru divizii ale Corpului 6 Armată, care aveau misiunea de a nimici trupele duşmane din zona oraşului Carei, în timp ce Corpul 2 Armată, în dreapta, cu forţele Diviziei 11 Infanterie, trebuia să acţioneze pe la sud împotriva rezistenţei inamicului din Satu Mare.

Atacul a început în seara zilei de 24 octombrie şi, în aceeaşi seară, militarii Diviziei 9 Infanterie au pătruns în Carei, unde au angajat lupte de stradă. În zorii zilei de 25 octombrie 1944, după lupte grele, ultima localitate românească mai importantă de la frontiera de vest a ţării a fost eliberată.

Deşi victorioasă pe câmpul de luptă, aureolată prin jertfa de sânge a celor care au pus patria mai presus de ei înşişi, Armata Română avea să fie supusă, după 1945, unui proces de transformare întemeiat pe noile realităţi politice postbelice. Circumstanţele au fost tragice pentru o parte a corpului de cadre (generali, ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari), iar personalităţi de seamă ale oştirii au cunoscut ororile închisorilor comuniste, în care mulţi şi-au găsit sfârşitul.

De menţionat că supravieţuitorii au fost mult timp ostracizaţi pentru vina de a fi luptat pentru teritorii româneşti a căror legitimă apartenenţă la statul român nu poate fi pusă în discuţie.

Destinul Generalului Gheorghe Avramescu a fost unul tragic. Oficial s-a spus că a fost împușcat în timpul unui bombardament al aviației germane, în timp ce era ”transportat” spre România de doi ofițeri ai NKVD.  Trupul său ”s-a odihnit” mai bine de 50 de ani în cimitirul din Soshalom, un cartier al orașului Budapesta, într-un mormânt fără nicio cruce, piatră funerară sau alt însemn.

A fost reînhumat în 23 Octombrie 2000, în Cimitirul Militar din Cluj.