Pentru că ultimul număr din 2017 al revistei Eroii Neamului a apărut, din motive obiective, puţin mai târziu decât de obicei, între timp intrând „pe ultima sută” a aniversării Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, ba chiar păşind deja în anul de graţie 2018, le propun celor ce accesează pagina noastră web câteva pasaje din „Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor”, un fel de editorial al publicaţiei noastre, care scot în evidenţă o serie de activităţi în care a fost implicată Asociaţia Civică Tempora în ultima perioadă, atât pentru a le cunoaşte, cât şi pentru a-i incita la lecturarea tuturor articolelor; pentru că merită:

[…]dat fiind că periplul nostru prin judeţ, început în anul 2008, la monumentele şi cimitirele eroilor, le-a cuprins pe toate, nu ne-am mai deplasat pe teren în astfel de scopuri. Mai mult, de curând, Muzeul Judeţean, la solicitarea Consiliului Judeţean Satu Mare, a demarat o acţiune similară de inventariere şi constatare a stării în care se află aceste importante obiective, având ca ţintă finală reabilitarea celor deteriorate din varii motive, acţiune care sperăm să se bucure de succes, astfel încât Centenarul Marii Uniri să le găsească în bună rânduială, aşa cum ne exprimam dorinţa în numărul din martie a.c. al revistei noastre […] (Notă: Apreciem că iniţiativa Consiliului Judeţean Satu Mare se bazează şi pe numeroasele noastre semnalări, atât în revistă cât şi cu alte prilejuri, cu privire la neajunsurile constatate la anumite obiective. La fel s-a întâmplat şi în cazul Primăriei Satu Mare care a demarat reabilitarea Cimitirului Eroilor de pe B-dul Cloşca.)

[…] Ca în fiecare an, ultimul trimestru este bogat în evenimente, două fiind însă, din punctul nostru de vedere, al specificului revistei, majore: Ziua Armatei Române şi Ziua Naţională a României. Referitor la primul dintre ele, legat strict de ziua de 25 octombrie, suntem din nou în situaţia de a ne exprima regretul, dar şi protestul vehement faţă de prevederile legale în materia desfăşurării ceremoniilor militare de cinstire a memoriei jertfelor ostaşilor şi eroilor Armatei Române. Din nou am asistat, atât la Satu Mare cât şi la Carei, la două ceremonii fără „sare şi piper”, ca să ne exprimăm puţin mai plastic. Lăsând la o parte faptul că nimeni din conducerea ministerului Apărării Naţionale, a Armatei Române ce-şi serba ziua, nu a susţinut un discurs adecvat la Carei, deşi era prezent ministrul de resort şi o pleiadă de generali, plus premierul şi preşedintele Camerei Deputaţilor, la monumentele din cele două municipii au depus coroane de flori doar autorităţile, de la Primării la Președinție. Nu rezerviştii, nu membrii Cultului Eroilor, nu instituţii deconcentrate, nu organizaţii, asociaţii şi societăţi civico-patriotice, nu partidele politice (cu bunele şi relele lor), nu pensionarii, nu elevii, mai ales elevii, de care, am mai spus-o, ne tot plângem că nu sunt ca pe vremea noastră, iubitori de trecut, de neam şi ţară. Şi totuşi, după terminarea ceremonialului militar şi defilarea gărzii de onoare, câteva astfel de entităţi şi-au călcat pe inimă şi au depus coroane la cele două monumente, într-un anonimat cronic, când toată lumea era împrăştiată, majoritatea cu spatele spre ei, fără ca cineva să facă măcar oficiile de „staroste”, să le facă publică identitatea. Păcat! Mare păcat! Am înţeles că s-au făcut demersuri din partea Instituţiei Prefectului Judeţului Satu Mare, dar şi a altor instituţii şi organizaţii sătmărene şi din alte părţi ale ţării, pentru revenirea la ceremonialurile consacrate în anii anteriori. La ora când scriam aceste rânduri, încă mai speram ca de Ziua Naţională să fie altfel, dar m-am înşelat. Poate la anul! […] […] În ceea ce ne priveşte, pe lângă prezenţa la manifestările menţionate, anterior zilei de 25 octombrie, am participat la 3 activităţi ale elevilor sătmăreni dedicate Zilei Armatei Române. Astfel, în 20 octombrie a avut loc tradiţionala întâlnire a elevilor de la Colegiul Naţional „Doamna Stanca” din Satu Mare cu reprezentanţii filialelor judeţene ale Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” şi ale asociaţiilor rezerviştilor militari, precum şi cu membrii Asociaţiei Judeţene a Pensionarilor şi redacţia revistei Eroii Neamului, prilejuite de omagierea eroului necunoscut ce-şi doarme somnul de veci lângă podul de cale ferată de pe Someş. De această dată, câţiva elevi, sub îndrumarea profesoarei de istorie Maria Govor – preşedinta Cercului „Cultul Eroilor”, au pregătit câteva materiale interesante, din care două le publicăm în paginile următoare. Desigur, am rostit şi noi, maturii, scurte alocuţiuni, chiar poezii, respectiv: profesoara Maria Govor, Lt. col. (r) Zorin Platec – preşedintele filialei judeţene a A.N.C.E. „Regina Maria”, profesoara Livia Haidu – preşedinta Asociaţiei Judeţene a Pensionarilor, lt. col. (r) Dorel Iurcencu şi subsemnatul.

Apoi, în 23 octombrie, la invitaţia colaboratoarei noastre, profesoara de limba şi literatura română Nicoleta Câmpian, am participat la o oră/lecţie interactivă emoţionantă despre Ziua Armatei Române, eroi şi eroism, cu elevii clasei a V-a A de la Şcoala Gimnazială „Ion Creangă” din Satu Mare, constatând din nou, că în rândul elevilor există încă interes pentru istorie, pentru trecut, pentru faptele înaintaşilor.

A doua zi, la invitaţia doamnei profesoare Crina Leş Câcău, împreună cu prietenul şi colaboratorul nostru apropiat, cunoscutul şi apreciatul istoric şi documentarist dr. Viorel Câmpean, am avut 3 întâlniri de câte o oră cu elevi din clasele V-VIII de la Şcoala de Arte şi Meserii Turţ. Le-am prezentat elevilor cel mai proaspăt număr al revistei noastre, precum şi un scurt istoric al evenimentelor ce au condus la făurirea României Mari, urmate de destrămarea acesteia în 1940 şi de jertfele ostaşilor români pentru readucerea teritoriilor pierdute la sânul patriei mamă, momentul eliberării „ultimei brazde” de pământ românesc, Satu Mare şi Carei – 25 Octombrie 1944, fiind consfinţit ulterior ca Ziua Armatei Române. Viorel Câmpean le-a prezentat, în sistem powerpoint, informaţii despre Şcoala de altă dată şi Familii sătmărene celebre, amândoi trecând în revistă şi contribuţia noastră la îmbogăţirea zestrei editoriale a judeţului Satu Mare. Ne-a impresionat în mod deosebit atenţia cu care ne-au urmărit, dar şi emoţia ce i-a cuprins pe mulţi dintre copii atunci când le-am citit poezia Scrisoare pentru tăticul căzut în Ardeal, la fel ca și cei de la Ion Creangă. Şi dacă aceşti copii, alături de profesorii lor, şi-ar dori să depună o coroană de flori la Monumentul Ostaşului Român din Satu Mare sau Carei, în cadrul unui ceremonial militar oficial, nu este păcat de Dumnezeu să le interzicem acest lucru?!

Anterior Zilei Armatei Române, în perioada 12-15 octombrie 2017, tot municipiul Carei a avut onoarea de a fi în centrul atenţiei opiniei publice judeţene, dar şi din afara acestuia, în special din Transilvania, aici desfăşurându-se cea de-a 112-a Adunare Generală a ASTREI, organizată de către Despărţământul careian al acesteia, prin implicarea şi eforturile deosebite ale preşedintei Daniela Ciută, manifestare despre care publicăm un material separat în acest număr.

La început de noiembrie, mai exact pe 10, de la ora16, a avut loc un ceremonial religios de comemorare a lui Corneliu Coposu, la bustul acestuia de pe str. 25 octombrie 1944. Am rămas oarecum surprins de numărul mic al sătmărenilor, foşti sau actuali membri şi simpatizanţi ai P.N.Ţ.C.D., care şi-au mai amintit ori s-au ostenit să participe la acest moment de reculegere în faţa Seniorului, aşa cum îl numesc cei care-i respectă cu adevărat amintirea şi meritele în reînvierea democraţiei în România. Singura personalitate importantă, dintre toţi cei care, în timp, au reprezentat, până prin anul 2000, la diverse nivele, fostul mare partid din perioada interbelică, fondat de unul din făuritorii României Mari – Iuliu Maniu, a fost doamna Anamaria Biriş. Manifestarea a fost organizată de preşedintele actual al filialei sătmărene, Gheorghe Cora, alături de câţiva inimoşi şi, am observat eu, melancolici membri, mulţi din mediul rural.

Peste numai două zile, în 12 noiembrie 2017, cu ocazia celebrării hramului catedralei greco-catolice „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Satu Mare, s-a dezvelit şi sfinţit, în imediata apropiere a monumentalului lăcaş de cult, bustul lui Petru Bran, fost protopop al Sătmarului şi întemeietor şi prim profesor al catedrei de limba română la fostul Liceu catolic regesc, azi Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Satu Mare. Bustul a fost realizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Satu Mare, prin Centrul Judeţean de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale, de către artistul plastic sătmărean Radu Ciobanu şi a fost sfinţit de către PS Vasile Bizău, episcopul greco-catolic de Baia Mare, şi părintele Dumitru Roman, protopop de Satu Mare, alături de care s-au aflat un important sobor de preoţi, numeroşi credincioşi greco-catolici, dar şi oficialităţi judeţene şi municipale, precum şi oameni de cultură – istorici, scriitori, artişti plastici, profesori etc. Considerăm că amplasarea unui bust, la împlinirea a 140 de ani de la trecerea la cele veşnice a ilustrului preot şi cărturar sătmărean, constituie, acum în ajunul Centenarului Marii Uniri, un important gest, din partea generaţiei actuale, de respect şi preţuire a unui înaintaş ce şi-a sacrificat viaţa şi tihna personale pentru promovarea limbii, culturii, civilizaţiei şi spiritualităţii româneşti în părţile noastre.

Tot un gest de recunoaştere a meritelor deosebite, cruciale pentru unitatea neamului românesc, ale altei personalităţi emblematice a ţinuturilor sătmărene, părintele dr. Vasile Lucaciu, s-a vrut a fi evenimentul de la Apa, preconizat pentru 26 noiembrie 2017. Din păcate, evenimente de o cu altă factură, desprinse parcă dintr-un film horror, s-au abătut cu câteva zile mai devreme asupra localităţii natale a marelui tribun, determinându-ne pe toţi cei implicați să decidem amânarea manifestărilor de comemorare. Aceasta, în condiţiile în care Catargul de susţinere a Drapelului Naţional donat de Asociaţia Civică Tempora se afla montat în curtea casei Memoriale dr. Vasile Lucaciu din Apa aşteptând ceremonialul de sfinţire şi inaugurare, iar volumul omagial, Părintele dr. Vasile Lucaciu în paginile revistei sătmărene „Eroii Neamului”, după eforturi şi nervi întinşi la maxim, văzuse lumina tiparului sub auspiciile Editurii Academiei Române, totul fiind pregătit pentru o sărbătoare frumoasă, sobră, aşa după cum cel comemorat a fost întreaga sa viaţă. Nu a fost să fie la data preconizată, dar sperăm să organizăm manifestarea cel mai târziu în 21 ianuarie, atunci când se vor marca 166 de ani de la naşterea părintelui. […] (Notă: manifestarea va avea loc la Apa, după acelaşi program, duminică, 21 ianuarie, la simpozionul în care se va lansa volumul omagial urmând să participe invitaţi de marcă din Satu Mare şi judeţele vecine, sătmărenii având posibilitatea de a asculta lucruri importante despre „Leul de la Şişeşti” şi lupta sa pentru Marea Unire.)

[…] Dacă am amintit de sprijinul Consiliului Judeţean Satu Mare, informez cititorii şi pe toţi cei interesați de istorie şi de Cultul Eroilor, că, tot în cadrul acestui proiect, am primit finanţare şi pentru realizarea unei pagini web. Drept urmare, toate numerele revistei noastre, precum şi alte informaţii despre evenimente şi manifestări importante din viaţa asociaţiei, a revistei, dar şi a judeţului nostru, în special pe tărâmul cinstirii jertfei înaintaşilor şi păstrării vii a memoriei lor, puteţi găsi pe www.asociaţia-tempora.ro, a cărei siglă o veţi putea vizualiza pe coperta fiecărui număr de acum înainte. Sperăm ca aceasta să aibă un impact pozitiv, în sensul de a fi accesată de cât mai mulţi utilizatori dornici de a se documenta în domeniul istoriei şi nu numai, publicul principal vizat fiind tineretul studios sătmărean. În plus, dacă cititorii consideră că diferite evenimente sau fapte la care au fost prezenţi ori au luat cunoştinţă despre desfăşurarea lor, merită a fi publicate pe acest site, pot trimite materialele pe adresa redacţiei, voicusichet@yahoo.com, urmând ca noi să facem selecţia lor şi să le postăm pe cele de interes (nu am inclus posibilitatea de a face comentarii directe, deoarece nu vrem să ne transformăm într-o platformă de polemici, dat fiind că unora le place să arunce tot felul de acuze, invective şi neadevăruri în mediul virtual, la adăpostul anonimatului, ori noi nu avem timp de triat mesajele şi nici de răspuns la ele). Trebuie să mai spunem că, prin acelaşi proiect finanţat de Consiliul Judeţean Satu Mare în cadrul Programului cultural 2017, am achiziţionat pentru redacţie şi un laptop performant, pentru o mai bună eficientizare a activităţii specifice.

[…]în data de 29 noiembrie, exact în ziua în care se împlineau 95 de ani de la moartea părintelui dr. Vasile Lucaciu, în cadrul unui ceremonial religios şi laic, s-a repus placa memorială pe imobilul cu nr. 11 de pe bulevardul sătmărean ce poartă numele marelui memorandist, în care şi-a petrecut ultimii 2 ani de viaţă şi în care şi-a dat ultima suflare. Manifestarea a fost organizată de Muzeul Judeţean Satu Mare, fiind rostite alocuţiuni de către doamna director dr. Daniela Bălu, managerul instituţiei, dr. Felician Pop, şi viceprimarul municipiului, Adrian Albu. Serviciul religios, de pomenire a părintelui Vasile Lucaciu şi de sfinţire a plăcii memoriale, a fost oficiat de părintele Dumitru Roman, protopopul greco-catolic al Sătmarului, alături de un sobor de preoţi locali. În ceea ce ne priveşte, ne bucură nespus acest eveniment, dat fiind că am atras atenţia asupra lipsei îndelungate a plăcii (vezi Pe urme de eroi, p.116), după ce fusese amplasată iniţial în anul 1968, odată cu readucerea statuii lui Vasile Lucaciu la Satu Mare, ea înlocuind una mai veche, pusă în 1923 de către asociaţia Junimea sătmăreană universitară, dar dispărută în timpul celui de-al doilea război mondial sau în anii de ocupație sovietică ce au urmat. […] […]pentru prima dată, de Ziua Naţională, Sătmarul a avut parte de o manifestare aparte, care a dat culoare şi o altă rezonanţă întregului ceremonial. Este vorba de acţiunea comună a celor 3 organizaţii româneşti sătmărene, respectiv Asociaţia „Codrenii”, Asociaţia socio-culturală „Ţara Oaşului” şi Societatea cultural-patriotică „Avram Iancu” – filiala Satu Mare, care s-au prezentat împreună la bustul lui Avram Iancu, îmbrăcaţi, în special oşenii, în straie populare de sărbătoare, interpretând cântece patriotice şi colinde, „dotaţi” fiind cu o trupă de instrumentişti, dar şi cu steaguri tricolore. După depunerea de coroane şi jerbe la bustul „Crăişorului”, întreg alaiul s-a deplasat la statuia dr. Vasile Lucaciu, înconjurând Parcul central, dar neîncetând o clipă să cânte şi să colinde. Şi, stau din nou şi mă întreb: nu meritau oare aceşti oameni să depună o coroană de flori în văzul şi aplauzele tuturor?! Aşa cum spuneam: poate la anul!

Mă simt obligat să scot din nou în evidenţă meritele deosebite ale unor cadre didactice sătmărene, care reuşesc să insufle din fragedă copilărie vlăstarelor acestui popor dragostea de ţară, de neam, patriotismul, mândria de a fi român, contrazicând prin fapte unele teorii ce circulă printre noi, conform cărora tânăra generaţie nu mai nutreşte aceleaşi simţăminte ca pe vremea noastră, că şcoala nu mai este acel factor formator de caractere şi oameni devotaţi patriei. Ei bine, am fost invitat de doamna învăţătoare Alina Chiş de la Şcoala Gimnazială „Mircea Eliade”, la un moment emoţionant dedicat Zilei Naţionale, al cărui protagonişti erau elevii clasei pregătitoare, alături de colegii lor din clasa a IV-a, coordonaţi de doamna învăţătoare Rodica Roatiş. Fiind invitat în ideea de a le vorbi despre unire şi despre patriotism, după ce micuţii au intonat Imnul Naţional, le-am spus distinselor învăţătoare că, după felul în care au cântat, nu cred că au nevoie de lecţii despre cum trebuie să-şi iubească ţara, pentru că, după părerea mea, au acest sentiment deja bine conturat şi însemnat în inimile lor. Mai mult, au avut răbdarea necesară de a mă asculta, chiar dacă nu am reuşit întotdeauna să vorbesc la nivelul lor de percepţie şi înţelegere a faptelor şi evenimentelor istorice legate de Marea Unire, dar faptul că ştiau ce sărbătorim la Întâi Decembrie, că pentru această sărbătoare s-au jertfit ostaşii ţării devenind eroi, m-a convins că, bazându-mă şi pe cele consemnate mai sus cu referire la 25 octombrie, „viitor de aur ţara noastră are”! Felicitări şi plecăciuni în faţa celor două vrednice învăţătoare, dar şi a celorlalte cadre didactice de la şcoala respectivă, în frunte cu directoarea Mariana Sălăgean, care a fost şi ea prezentă la finalul activităţii, observând o legătură afectivă reciprocă între domnia sa şi micuţii elevi.

Înainte de a încheia, doresc să scot în evidenţă perseverenţa camaradului nostru de la A.N.C.E. „Regina Maria” – filiala Maramureş, colonel (r) Gavril Babiciu, care, în această perioadă, şi-a dus colegii în alte 2 excursii tematice „Pe urmele întregitorilor de ţară”, prima la Cernăuţi şi Chişinău, despre care publicăm un material al domniei sale în acest număr, iar a doua la Alba Iulia, despre care, probabil, vom publica în numărul următor.

Totodată, trebuie să spunem că la Chişinău am fost şi noi, circa 20 de sătmăreni, majoritatea cadre militare în rezervă şi în retragere din S.R.I., alături de colegi din Cluj şi Bihor. De altfel, excursia a fost în Republica Moldova, iar dacă la Chişinău ne-am simţit destul de „acasă”, majoritatea populației vorbind româneşte, la Bălţi lucrurile nu stau deloc bine din acest punct de vedere. Iar dacă mai adăugăm şi faptul că în plin centru al oraşului tronează şi acum imperial, pe un soclu destul de înalt, tancul sovietic ce a „eliberat ţara de fascişti” în 1944, ne cam dăm seama de ce apar în fruntea acestei ţări, de fapt şi de drept o veche provincie românească, tot felul de indivizi care neagă românitatea Basarabiei, iar limba română o numesc moldovenească.

Este adevărat că, din perspectiva unei reveniri la patria mamă, basarabenii par mult mai săraci şi mai nevoiaşi decât noi, dar aceste ţinuturi sunt bogate în istorie şi civilizaţie românească, iar faptul că după atâţia ani de asuprire şi prigoană ruso-bolşevică, românii se simt tot români, este un semn că nu este totul pierdut. Pe lângă istoria de veacuri a acestor ţinuturi şi sentimentele naţionale mult mai profunde, în multe situaţii, decât ale noastre, ale celor din România de azi, prin unire, Basarabia şi-ar aduce un aport considerabil în agricultură, dispunând de un potenţial deosebit în acest domeniu, în special în sectorul viticol. Şi dacă ar fi să vorbim doar de intrarea în patrimoniul naţional al României şi, drept urmare, în circuitul turistic al Uniunii Europene, a celor două vestite crame de la Cricova şi Mileştii Mici, Basarabia ar aduce un aport deosebit economiei ţării noastre, dar şi faimă pe plan internaţional. Bineînţeles, dacă factorii abilitaţi ar şti să valorifice astfel de oportunităţi!

Din punct de vedere istoric, al turismului de acest tip, în Basarabia sunt destule obiective ce amintesc de faptul că Moldova a stat stavilă în faţa păgânilor, turci, tătari şi alte neamuri din stepele Asiei, ce tânjeau după bogăţiile Europei, unul din acestea fiind cetatea Soroca de pe malul Nistrului, pe care am vizitat-o cu acest prilej. De formă circulară, cu 5 turnuri de apărare, cetatea se păstrează şi azi în bune condiţii, fiind un important punct de atracţie pentru turiştii ce vizitează partea de nord a ţării, spre granița cu Ucraina. Aici am avut parte de un ghid ale cărui poveşti, dar mai ales stil de a povesti, te face să ai impresia că în faţa ta se află însuşi Ion Creangă. Dacă timpul ne-ar fi permis să zăbovim mai mult la Soroca, istoricul Nicolae Bulat, pentru că despre dânsul este vorba, ne-ar fi povestit o zi întreagă despre istoria şi legendele cetăţii, ale Moldovei şi ale marilor voievozi ce au condus-o. Din păcate, a trebuit să-l părăsim, nu înainte de a obţine o promisiune din partea domniei sale, aceea de a ne trimite un articol pentru revista noastră, după ce, fireşte, i-am dăruit câteva numere/exemplare pentru Muzeul din Soroca, al cărui director este. Ei bine, a doua zi când am sosit acasă, aveam pe mail articolul dânsului, pe care-l şi publicăm în numărul de faţă.

Închei aceste rânduri cu speranţa că intrarea în anul în care vom sărbători Centenarul Marii Uniri, acest popor atât de încercat de-a lungul existenţei sale, îşi va găsi, într-un final, după un secol de existenţă a statului naţional, unitar şi indivizibil, echilibrul, sentimentul unităţii, în fapte şi simţiri, că se va termina veşnica dispută şi ruptură politică din societate, că ne vom uni eforturile pentru realizarea unor idealuri măreţe, trăgând toţi la aceeaşi căruţă şi, foarte important, în aceeaşi direcţie!

 

https://asociatia-tempora.ro/wp-content/uploads/2017/11/steagul-Romaniei-600x369.jpghttps://asociatia-tempora.ro/wp-content/uploads/2017/11/steagul-Romaniei-600x369-150x150.jpgadmintemporaActivitățiPentru că ultimul număr din 2017 al revistei Eroii Neamului a apărut, din motive obiective, puţin mai târziu decât de obicei, între timp intrând „pe ultima sută” a aniversării Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, ba chiar păşind deja în anul de graţie 2018, le propun celor...Asociatia Civica Tempora Satu Mare